Oameni care zeci de ani au condus cultura botoșăneană s-au întâlnit duminică la prezentarea oficială a cărții unui jurnalist cu jumătate de secol de activitate. Traian Apetrei și-a prezentat în salonul ”La Corniche” de la ”Miorița”, într-un decor care s-a dorit a fi propriu sfârșitului secolului 19 și începutul secolului 20, volumul ”Când nu mai sună telefonul”.
Lucrarea care a văzut lumina tiparului la editura ”Geea” reunește interviuri realizate în timp cu câteva figuri de marcă ale Botoșanilor, în general provenite din domeniul cultural și aproape în totalitate ieșite la pensie.
Ziarist încă dinaintea revoluției la ”Clopotul”, a explicat că demersul său pornește de la o revoltă față de modul în care se discută în spațul public de pensionari ca despre niște persoane care consumă fonduri din bugetul de stat, omițându-se aportul pe care l-au avut de-a lungul vieții la dezvoltarea României.
Dar supărarea scriitorului nu a fost doar una a tratamentului aproape exclusiv financiar de care au parte vârstnicii.
”Sunt lăsați deoparte. În clipa în care ai fost într-o funcție, asta spun de fapt cu titlul, telefonul se înroșea de mulțimea apelurilor, iar în clipa în care ai căpătat statutul de pensionar, telefonul devine o mobilă, un monument de tăcere, un obiect la care te uiți și de la care aștepți un sunet măcar. Ei bine, în multe situații acest sunet nu mai vine, accentuând această stare de depresie. Când erai pe creasta valului și dintr-o dată ești mai nimic sau măcar o amintire. Vor spune câțiva din colegii mei de aici, este o uluitoare conduită de uitare are ne pârjolește sufletele”,
Traian Apetrei, autor.
Fost director al Teatrului Mihai Eminescu, cel mai longeviv conducător al instituției după revoluție, trebuie să fi simțit pe propria piele uitarea. Și a dorit ca lansarea cărții să aibă loc la restaurantul ”Miorița”.
Iar istoricul Gheorghe Median, care apare de altfel și în carte, a explicat că pe locul actualului Complex Europa, în urmă cu 150 de ani se ridicase primul hotel adevărat al Botoșanilor la timpurile respective, Moldavia. Aici, în 1882 Mihai Eminescu ar fi participat la o petrecere în care a cântat Tomiță Micheru, cel mai mare lăutar de atunci al Botoșanilor.
”Se întâmplă într-un spațiu cu totul special al Botoșanilor. Zona aceasta în care ne aflăm noi acum a constituit acum o sută și ceva de ani buricul târgului. Aici se întâmplau cele mai importante evenimente pentru că aici era Teatrul Petrache Cristea, aici era Teatrul Popovici, în apropiere era zona centrală a orașului, Hotelul Continental, Rareș de astăzi. Aici erau restaurantele, aici erau cafenelele și foarte aproape de noi era cea mai apropiată stație de «taxiuri», de birje, Birjăria Mare”,
Gheorghe Median, istoric.
Ca un arc peste timp, la evenimentul de ieri a fost invitat să cânte Cozmiță Lascarache, considerat de autor cel mai mare lăutar botoșănean al timpurilor noastre, care prin melodiile interpretate a readus parfumul vremurilor din urmă cu 100 – 150 de ani.
Lansarea cărții a fost un prilej de revedere pentru o seamă de directori din cultura botoșăneană, astăzi pensionari, emoționați până la lacrimi de revederea cu foștii colegi și colaboratori, dar și pentru unii oameni politici ieșiți din câmpul muncii.
