« ERA NORMAL CA LA FIECARE SĂ APARĂ PROBLEME LEGATE DE MOŞTENIRI »
- Cum aţi reuşit ca în doar ceva mai mult de un an să ajungeţi de la o casă şi o Dacie SuperNova la teren în Iaşi, maşină Hyunday, bijuterii de aproape un miliard şi acţiuni de cîteva sute de milioane?
- În analizarea averii mele, chiar puteţi să o puneţi în ghilimele, s-a pornit de la ce? De la o declaraţie de avere dată în momentul cînd am intrat în Consiliul Judeţean şi declaraţia de avere dată în 18 octombrie 2005, la aproape un an de cînd eram parlamentar. În această perioadă eu mai dădusem două declaraţii, una la începutul mandatului şi una în mai 2005. Acea declaraţie de pe 4 mai 2005 a fost dată tocmai pentru că se schimbase formularele de avere şi trebuiau înnoite declaraţiile de avere. Am să vă dau şi copii ale declaraţiilor, m-am obişnuit de cînd discuţia pe averea deputatului Cîmpanu este atît de mediatizată, să port declaraţiile după mine. Aşa cum veţi vedea, în declaraţia de avere de la începutul mandatului, fiind vechile tipuri de declaraţii de avere, absolut nicăieri nu se cerea să se declare bijuteriile. De asemenea, trebuiau declarate bunurile personale, ceea ce nu implica bunurile soţiei. În luna mai au apărut noile formulare, care erau altfel conturate, în care se cerea clar declararea bijuteriilor, a tablourilor, a altor obiecte de valoarea şi a bunurilor soţiei. Vă rog să mă credeţi, în acel moment am completat strict ce îmi cerea această declaraţie. De fapt, terenul declarat din Iaşi era pe numele soţiei dinainte de căsătorie. Chiar am vorbit cu colegi din Parlament care sînt avocaţi şi îmi spunea
«dom’ne, lucru ăsta nici măcar nu trebuie să ţi-l treci în declaraţie pentru că, în cazul unui proces de divorţ, la partaj nici nu se ia în considerare. Este clar că este al soţiei dumitale, nu este bun dobîndit în timpul căsătorie, nu are nici o relevanţă declararea acelui teren»
- Cu bijuteriile cum e? Înţeleg că sînt moşteniri de la mamă. Unde a lucrat mama dumneavoastră de a reuşit să strîngă bijuterii de 800 milioane?
- ... Eram să spun că sînteţi culmea ... Ce înseamnă bijuterii de 800 milioane?
- Păi spuneţi dumneavoastră
- Vă spun eu ce înseamnă înseamnă că nimeni ... legea nu cere să aduc un certificat de evaluator, nu îmi cere să mă duc să cîntăresc bijuteriile şi să spun că am două kilograme. Legea îmi spune să le estimez eu. Dacă sînt bijuteriile care au aparţinut mamei mele, eu pot să spun că, d-le, cît m-ar interesa pe mine dacă m-aş pune în situaţia să le vînd? Cît aş vrea să obţin pe ele? Şi la asta m-am gîndit cînd am spus că acele bijuterii sînt de 800 milioane, nu m-am apucat să le cîntăresc. Oricum, acele bijuterii sînt nepreţuite pentru mine, dar nu puteam să trec în declaraţia de avere «nepreţuit». Vorbim omeneşte, văd că zîmbiţi, dar dacă aţi încerca să vă transpuneţi în situaţia mea aţi gîndi absolut altfel.
- Înţeleg că este vorba de o chestie personală, dar mai sînt unele neconcordanţe şi în privinţa casei, care, ba are 200 mp, ba are 140, ba 150
- Da, haideţi să clarificăm şi acest lucru. Pentru că nu sînt un tip materialist, nu m-a interesat niciodată suprafaţa casei. Cînd am făcut prima declaraţie de avere, atunci apare cea mai mare suprafaţă, de 200 mp, dar mi se cere în declaraţie suprafaţa construită. M-am gîndit că e normal să trec şi anexele, adică garajul şi o bucătărie de vară, care e o cămăruţă lîngă casă. După aceea, cînd am intrat în Parlament, sfătuindu-mă cu colegii, mi-au spus,
«dom’ne, nu trebuie să declari decît suprafaţa locuibilă a a casei». Şi atunci apare 150 mp. De aici e discordanţa, însă chiar nu m-am gîndit că voi avea asemenea probleme, motiv pentru care am făcut o cerere la Primărie, că de fapt asta trebuie să trec în declaraţie, nu trebuie să mă apuc eu să măsor casa pe lung sau pe lat, trebuie să declar care este valoarea impozabilă a casei care se află în evidenţele Primăriei de la Darabani.
- Dar nu o ştiaţi?
- Nu o ştiam.
- Dar în funcţie de asta plătiţi impozit de atîţia ani, de cînd aveţi casa
- Plătesc impozit, dar cînd mă duc la Primărie plătesc, mi se dă chitanţă şi nu întreb dar de ce plătesc impozitul ăsta? Plătesc impozit ca orice cetăţean al României.
- Totuşi, noi am făcut o analiză a averii parlamentarilor botoşăneni, din care reiese că majoritatea au beneficiat de moşteniri sau şi-au sporit averile după ce au dobîndit statutul de parlamentari
- Nu, am să-i apăr pe toţi colegii mei dacă se pune această problemă pentru că v-am mai explicat ce s-a întîmplat în cazul meu şi s-a întîmplat în cazul tuturor: s-a schimbat legea. Din 17 decembrie 2004, cînd noi am fost validaţi ca parlamentari, legea s-a schimbat, motiv pentru care s-au schimbat şi formularele pentru declaraţiile de avere şi era normal ca la fiecare să apară probleme legate de anumite moşteniri, ca să nu mai discutăm de evoluţia firească, se poate întîmpla oricui să piardă la un moment dat pe cineva şi să trebuiască să declare dacă a moştenit sau nu a moştenit ceva. Iertat să-mi fie, dar din păcate asta este senzaţia nu numai a oamenilor politici, s-a creat o psihoză pornind de la ceea ce a făcut Adrian Năstase, cu declaraţia de un milion euro. S-a căzut într-o psihoză în a analiza declaraţiile tuturor demnitarilor. N-am văzut niciodată o analiză a declaraţiilor de avere a preşedinţilor Consiliului Judeţean. Şi să nu uităm că Aniculăese a fost preşedinte trei mandate (a fost două mandate, al doilea incomplet - n.r.), n-am văzut o declaraţie de avere a lui Conţac.
- Dl. Conţac tocmai este cercetat penal din cauza faptului că şi-a completa eronat, cu sau fără intenţie, nu se ştie, declaraţia de avere, anchetă care s-a declanşat în urma a ceea ce s-a scris în presă
- Atunci e în regulă. Şi declanşarea unei cercetări penale se face după'ce...
« România nu are un cod de deontologie profesională a ziaristului »
- Vorbeaţi de psihoză, însă stăteam şi mă gîndeam ce sentimente pot avea alegătorii din Darabani sau Rădăuţi Prut, de exemplu, dacă vorbim cu dumneavoastră, faţă de parlamentari care tocmai şi-au votat pensii de zeci de milioane, călătorii gratuite pentru o perioadă de după terminarea mandatului, percheziţionarea casei doar cu acordul plenului Camerei şi alte avantaje, pe care, dacă ar fi lucrat în altă parte, nu le aveau?
- Asta este într-adevăr o problemă de imagine şi chiar nu face cinste nici Parlamentului.
- Dar am înţeles că aţi votat pentru
- Am votat pentru un singur motiv. Aşa cum toţi cei care sînt în jurul meu îmi cunosc opinia şi de fiecare dată, cînd vine vorba de pensie, pun retoric întrebarea dacă noi mai ajungem la pensie? Şi chiar nu m-am gîndit nici un moment la mine, că voi ajunge în situaţia să primesc o pensie în urma calităţii de parlamentar pe care o am. M-am gîndit la faptul că trebuie făcută o anumită dreptate. De ce juriştii, nu am absolut nimic cu ei, de ce poliţiştii, de ce cei din armată, au pensii privilegiate? Am fost mirat să aflu, într-o discuţie întîmplătoare pe care am avut-o cu domnul Quintus, că d-lui are o pensie de 3,9 milioane, după 42 de ani de muncă.
- De ce nu aţi ales să faceţi dreptatea asta invers, adică să eliminimăm toate avantajele la magistraţi, poliţişti şi aşa mai departe şi să nu mai fie introduşi nici parlamentarii într-o categorie privilegiată?
- E o idee şi să ştiţi că colegii mei din comisia juridică au început să lucreze la un proiect privind pensiile celor care lucrează în Justiţie, Ministerul de Interne şi Ministerul Apărării Naţionale, dar se va crea o mare presiune din partea celor care sînt în această situaţie şi vom ajunge exact în situaţia în care am înţeles că prin 1996 s-a ajuns la o presiune determinată de mass-media, cînd nişte parlamentari au vrut să întocmească o lege care să stabilească un cod de deontologie profesională a ziaristului. Din cîte ştiu eu, România nu are un asemenea cod.
- Acum discutam despre statutul parlamentarilor
- Da, da, eu am făcut numai o analogie.
- Oare de ce nu aţi spus oamenilor, uitaţi, dacă mă alegeţi pe mine parlamentar, eu am să votez pentru mărirea semnificativă a pensiilor parlamentarilor?
- Pentru că nu era în agenda mea electorală şi nu mă interesează acest lucru. Dar pe mine oamenii nu m-au ales uninominal, pe nici o listă nu au văzut scris Cîmpanu Liviu fără să aibă PNL lîngă el. Pe mine oamenii m-au ales pentru că am fost pe o listă de partid. În momentul în care eşti pe o listă de partid te supui unei discipline impuse de acea organizaţie.
- Şi vi s-a solicitat de la partid să votaţi pentru statut?
- Era proiectul Guvernului, care primise aviz favorabil din partea Guvernului. Eu nu puteam vota împotriva Guvernului meu.
- Dar era iniţiat tot de un parlamentar, parcă Titus Ghiorghioff
- Da, dar toate aceste proiecte de legi primesc aviz pozitiv sau negativ din partea Guvernului.
- Noua lege a sănătăţii prevede ca directorii de spitale să fie doar directori şi să nu mai facă activităţi medicale. Vi se pare corect?
- Au voie să facă gărzi. Mi se pare corect în condiţiile în care un director primeşte între 30 şi 38 de milioane pentru funcţie.
- Un parlamentar primeşte chiar mai mult şi ...
- Un parlamentar primeşte 33 de milioane
- Asta e indemnizaţia, plus combustibilul, plus maşina, plus cheltuieli forfetare, plus imunitatea
- Sînt cheltuielile Parlamentului, nu ale parlamentarului, eu n-am voie să folosesc banii din suma forfetară decît cu justificare. Eu, la sfîrşitul fiecărui luni, justific acei bani.
« Dl.senator Ţîbuleac va avea acelaşi sprijin pe care l-a avut şi în luna noiembrie »
- Nu era corect ca şi parlamentarii-medici, aşa cum sînteţi şi dumneavoastră, să nu mai aibă voie să facă şi medicină, precum directorii?
- Absolut. Dacă vreţi vă întreb eu retoric: ce este mai incompatibil, faptul că un medic, care este parlamentar, luptă pentru sănătatea unui pacient, sau faptul că un avocat, care este parlamentar, luptă pentru a scăpa un infractor de belea?
- Aici nu este vorba de incompatibilitate, e vorba de două categorii de medici, din care una este formată din parlamentari, cealaltă de directori şi care sînt trataţi de această lege în mod diferit: unii au voie să facă medicină, alţii nu
- Nu, legea îi dă voie oricărui medic să profeseze, dar nu în sistem public, în sistem privat. Ştiu că la mine faceţi referire, eu lucrez în sistem privat.
- Tot medicină se cheamă
- Aşa este, dar eu lucrez în sistem privat. Deci atît timp cît nu lucrez în sistem public, nu e nici o problemă. Acelaşi lucru le dă voie legea şi la directorii de spitale. Eşti director, foarte frumos, primeşti indemnizaţie, iar la tine, la cabinetul privat, poţi să lucrezi în afara orelor de program. N-ai voie să fii la cabinet cît timp eşti la lucru ca director.
- De ce credeţi că fuziunea PNL cu PD nu este o soluţie?
- Cum poate fi fuziunea o soluţie? Cum poţi să lipeşti o bucată de oţel de una din lemn?
- Şi cine-i oţelul şi cine-i lemnul?
- Păi haideţi să vedeţi. Gîndiţi-vă. Dacă este PD-ul oţelul, înseamnă că este mai mare, înseamnă că diametrul barei de oţel este mai mare decît diametrul lemnului. Nu ai fizic cum să faci această alipire. Dacă zicem că liberalii sînt oţelul şi PD lemnul, noi sîntem mai mici decît PD, asta spun sondajele şi iarăşi nu se poate face.
- Regretaţi că l-aţi sprijinit pe senatorul Ţîbuleac pentru alegerile din partid?
- Absolut deloc, nu regret nimic din ce am făcut.
- Dacă ar fi mîine alegeri şi ar candida şi d-lui şi primarul Cătălin Flutur?
- Dacă mîine ar fi alegeri la PNL şi ar candida indiferent cine împoriva lui Ţîbuleac, dl. senator va avea acelaşi sprijin pe care l-a avut şi în luna noiembrie.
Interviu realizat în februarie 2006
Scandalurile moştenirilor dubioase şi a posibilei colaborări cu Securitatea nu i-au adus prea multe deservicii liberalului. În 2007, după plecarea „aripei Stolojan” în frunte cu senatorul Mihai Ţâbuleac, Liviu Cîmpanu a devenit preşedinte al PNL Botoşani. În 2008 a candidat la preşedinţia Consiliului Judeţean şi a pierdut bătălia tocmai în faţa lui Ţâbuleac din cauza voturilor insuficiente obţinute în municipiul Botoşani. În 2008 a devenit senator pe Colegiul Darabani, iar în primăvara lui 2009 a pierdut şefia filialei în faţa proaspătului deputat Florin Ţurcanu, plătind în acest fel tribut faptului că l-a susţinut pe Călin Popescu Tăriceanu la alegerile din partid în detrimentul lui Crin Antonescu.