Mulți părinți au plecat la muncă în străinătate, lăsându-și copiii în grija bunicilor sau mătușilor, ori chiar a fraților mai mari. Iar asta înseamnă că e nevoie de mai multă grijă și de răbdare ca acești copii să reușească să rămână atrași de școală și să-și facă planuri de liceu sau să viseze la profesii de viitor.
Din toamna lui 2020, 20 de copii din satele Mihăileni, Vârfu Câmpului și din orașul Bucecea, județul Botoșani au fost înscriși în Future Acceleration Program, prin care fiecare face meditații online săptămânale la Limba română, matematică și Limba engleză, cu profesori din București, primește o bursă lunară și alte resurse materiale, ca îmbrăcăminte, rechizite și alimente pentru întreaga familie.
De asemenea, 22 de copii din Vârfu Câmpului și Mihăileni, pasionați de muzică, participă la Academia de muzică și educație pentru copii „George Enescu”, un curs săptămânal care are loc fie online, fie în casa memorială a mamei compozitorului din comuna Mihăileni, recent restaurată de Fundația Pro Patrimonio, partenerul nostru strategic pentru intervenția în Botoșani.
M. are 12 ani și locuiește în satul Mihăileni, împreună cu sora mai mare și mama lor, părinte singur. Anul trecut, când a intrat în Future Acceleration Program, M. a făcut și tranziția de la clasele primare la gimnaziu. Dacă la începutul anului îi venea să se ascundă în clasă pentru că nu cunoștea profesorii, astăzi iese fără probleme la tablă, chiar și la matematică, unde i se părea cel mai greu. „Învăț mai bine decât în clasa a IV-a și vreau să continui așa”. Meditațiile la română, matematică și engleză au făcut-o să fie mai curajoasă și la orele de la școală. „De când am început meditațiile, nu-i mai las pe ceilalți colegi să răspundă”, spune râzând.
Este și mai încrezătoare când se gândește la școală; știe că, dacă nu va înțelege ceva la lecție, va putea să-l întrebe pe profesorul de la meditație. Ar desena orice și uneori se inspiră de pe internet, de unde ia contururi și apoi le colorează. Când o întrebi ce meserie și-ar dori să aibă în viitor, gândul îi fuge la profesia de medic. Acum câțiva ani a petrecut mai mult timp în spital, din cauza unei afecțiuni genetice și-și amintește că medicii au ajutat-o. Așa că ar vrea să dea și ea mai departe același ajutor oricui va avea nevoie.
Mama ei, E., are 47 de ani și lucrează în ture la o fabrică de prelucrare a lemnului și face în fiecare dimineață naveta. Are șase copii, dar acasă au mai rămas M. și sora ei mai mare. Ceilalți muncesc fie în afara țării, fie au propria familie și copii mici.
E. spune că bursa și meditațiile au ajutat-o pe fiica ei să treacă mai bine peste schimbarea asta. Mereu a văzut-o un copil sensibil și mai timid decât ceilalți frați. „Era mai retrasă, marginalizată și la școală nu prea ridica mâna chiar dacă știa. De multe ori venea acasă și plângea, se supăra că nu a pus-o să răspundă.” „Dar mami, ridică mâna că nu se întâmplă nimic!”, o sfătuia ea.
E. știe că fiicele ei au nevoie de ea și face tot posibilul să aibă grijă de ele și de job. Nu vrea să mai plece la muncă în afara țării, cum a mai făcut-o în trecut, când era nevoie de bani, și cum fac mulți părinți din zonă. „Soluția bursei a venit ca o mană cerească pentru mine ca mamă singură”, spune E. „Nicidecum nu ne permiteam meditații”. A văzut schimbări majore la fata ei. Înțelege bine ce i se explică și este nerăbdătoare să intre la meditații. „E foarte încântată, vrea mai mult, își dă silința. Și la școală au văzut profesorii că se descurcă, poate se va duce la liceu”. E. se bucură că tot ce s-a întâmplat anul trecut i-a adus fiicei sale și mai mult curaj. Curaj să răspundă la ore, curaj să vorbească acasă, curaj să viseze la liceu și chiar la facultate.
S. are 12 ani și este din satul Mihăileni. Pentru el, o zi perfectă este cea pe care o petrece cu animalele prin curte, fie ca să le dea de mâncare și să le curețe spațiile, fie doar ca să le privească. Lui S. îi place fotbalul, pe care-l joacă în spatele casei, într-un loc special pe care el l-a amenajat împreună cu frații săi. Băieții nu fug de carte, spune mama lor, și, de când S. este înscris în program, ea nu prea mai are grijă de temele lui, fiindcă e mai conștiincios ca înainte și se descurcă mai bine. Meditațiile l-au ajutat să pună întrebări când nu înțelege ceva la orele de la școală și reușește astfel să țină pasul cu lecțiile. S. este un copil punctual, spun și coordonatorii programului, nu lipsește niciodată de la meditații și este foarte responsabil.
C., mama lui S., are grijă de casă și de cei trei băieți. Soțul lucrează la fabrica de prelucrare a lemnului din apropiere.
Când S. era în școala primară, mama lui își amintește că învățătoarea îi spunea că nu învață prea bine. Dar anul ăsta școlar, ceva s-a schimbat și crede că meditațiile au ajutat. „Odată a venit de la școală cu 10 și am zis «du-te, măi, de aici cum să vii cu 10?». Mă șochează, nu îi plăcea cartea, dar la meditație îi place la nebunie”.
Mama e încântată că băiatul e pasionat de gramatică, o materie la care se descurcă singur, fără ca ea să mai verifice. De fapt, de când se duce la meditații, sunt rare momentele când mai are nevoie să-i verifice temele. Mamei i s-a luat o piatră de pe inimă, fiindcă îi era teamă că, atunci când va începe gimnaziul, nu va mai ști să-l ajute. Își dorește pentru el și ceilalți frați să rămână în școală cât de mult se poate și să învețe. „Noi am fost chinuiți de vai de capul nostru, vrem să nu ducă lipsă de mâncare, de haine, de nimic”. (UiPath Foundation)
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
