Nume conspirativ, zeci de note informative, note de analiză cu greşeli gramaticale ruşinoase, fostul şef al Serviciului de Paşapoarte, toate acestea fac parte din dosarul de la Securitate al unui primar democrat-liberal din Botoşani. Până cu puţin timp înainte de revoluţie acesta a colaborat cu fostul organ de represiune al regimului comunist, iar la aproape un sfert de veac de la ruperea relaţiilor cu Securitatea încă mai rămân lucruri de clarificat. A fost sau nu turnător?
Recrutat la 29 de ani pe bază de sentimente patriotice
18 iunie 1984 – Costinel Ciubotariu, pe atunci un învăţător de 29 de ani la Şcoala Generală Suliţa, este invitat la postul de miliţie din comună pentru a da relaţii cu privire la o cauză penală aflată în atenţia unităţii de acolo. Cu această ocazie s-au purtat discuţii privind participarea elevilor la întreţinerea culturilor, dar şi despre comportamentul şi atitudinea cadrelor didactice. Pornind de la acestea i s-a propus la acea dată colaborarea,
„în care situaţie candidatul a luat o atitudine pozitivă şi a acceptat să colaboreze fără a se insista la el”, conform notei de constatare emisă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). Din actele existente la dosar rezultă că
„de comun acord candidatul şi-a ales numele conspirativ de Marinescu” şi că în timpul recrutării nu a pus condiţii pentru colaborare. Atunci lui Ciubotariu i s-au trasat misiuni precum furnizarea de informaţii despre unele nereguli ce s-ar putea comite în cadrul unităţii de învăţământ la care lucrează, dacă sunt cadre didactice care ascultă „Vocea Americii” şi „Europa Liberă” şi dacă acestea nu răspândesc ştirile difuzate de respectivele posturi la alţi profesori, învăţători sau cetăţeni din comună. Recrutarea nu a fost însă una întâmplătoare, iar invitarea la postul de miliţie a lui Ciubotariu pentru obţinerea unor date referitoare la un dosar aflat în curs de instrumentare nu a constituit decât un pretext. O demonstrează raportul cu propunerea de recrutare a învăţătorului întocmit de plt. adj. Tihu Chirică în care se preciza că
„recrutarea se va efectua pe bază de sentimente patriotice la un singur contact, la postul de miliţie Suliţa”.
29 de informaţii în doi ani
O bună perioadă de timp Ciubotariu şi-a respectat angajamentul luat în acea zi de vară din ’84. Cel puţin asta reiese din nota de analiză întocmită de plutonierul adjutant Tihu Chirică de la postul de miliţie Suliţa. În data de 10 octombrie 1985 acesta îi face viitorului primar un fel de bilanţ al activităţii, menţionând că „Marinescu” a livrat 16 informaţii. La ce făceau referire acestea?
„Tratează date de interes operativ ce interesează securitatea statului privind buna desfăşurare a procesului de învăţământ. Cu ajutorul informaţiilor primite s-a stabilit şi s-a cunoscut starea de spirit a cadrelor de la Şcoala Generală Suliţa, atitudinea şi poziţia lor faţă de politica partidului şi statului nostru”, se arată în
amintita notă de analiză întocmită de plt.adj.Tihu Chirică. Acesta menţiona atunci şi că informatorul depune interes în culegerea de date care interesează organele de securitate, se prezintă la întâlnirile planificate şi duce la îndeplinire sarcinile primite. Iar toate acestea le face păstrând „conspirativitatea muncii cu organele noastre”. Buna colaborare Securitate – Miliţie – „Marinescu” a continuat şi în 1986. Spre finalul anului, mai exact pe 28 noiembrie, acelaşi plutonier adjutant îi face din nou bilanţul lui Ciubotariu. Rezultă astfel că timp de aproximativ un an a trimis 13 informaţii „care au fost exploatate la mapa mediului de învăţământ” şi că, în schimb, nu a solicitat vreun favor:
„în această perioadă informatorul nu a fost ajutat în vreo problemă personală sau de serviciu de către miliţie”. De ce? Foarte simplu: „întrucât nu a fost cazul”.
Tras pe linie moartă deoarece „nu este loial cu organele de securitate”
Treburile se strică însă în anii următori. După notele apreciative la adresa învăţătorului, acesta cade în dizgraţia securiştilor şi miliţienilor. Dovada stă în nota de analiză întocmită pe 13 noiembrie 1988 de către serg. maj. Ivanciuc, şeful postului de miliţie Suliţa, în care Costinel Ciubotariu este criticat pentru lipsa de activitate. În anul respectiv acesta nu furnizase nici măcar o singură notă informativă, invocându-se faptul că a fost plecat din localitate. „Acesta nu dă dovadă de seriozitate în munca de securitate privind prezenţa la întâlniri, nu este loial cu organele de securitate”. În consecinţă, se propune încetarea raporturilor cu învăţătorul de la acea dată:
„în vederea îmbunătăţirii muncii informative şi acoperirii obiectivului este necesar înlocuirea sursei Marinescu cu o altă sursă de informare care are posibilităţi de culegere şi furnizare de informaţii din cadrul învăţământului”.
De la „Marinescu” la „Muzicantul” şi „Panoul” cu fostul şef de la Paşapoarte
Nota de analiză prin care se propune practic încetarea colaborării cu „Marinescu” este aprobată de către locotenentul Eugen Pânzariu. Nu este nimeni altul decât cel care după revoluţie avea să ocupe ani la rând funcţia de şef al Serviciului de Paşapoarte. Locotenentul de Securitate de la acea dată este cel care tot cam în acea perioadă, în anii 1987-1989, a instrumentat dosarul „Muzicantul”, în care a fost cercetat şahistul Mihai Diaconu de la Casa Pionerului pentru că spunea bancuri politice la nunţi şi botezuri.
În acţiunea de cooptare a lui „Marinescu” apare şi căpitanul de Securitate Virgil Irimia, în prezenţa căruia s-ar fi făcut recrutarea lui Costinel Ciubotariu în 1984. Coincidenţă sau poate nu, ofiţerul în cauză apare şi el în dosarul „Muzicantul”, în ianuarie 1989 semnând chiar împreună cu Pânzariu o notă prin care propunea închiderea dosarului. Acelaşi Virgil Irimia a făcut parte şi din echipa de securişti care l-au anihilat la începutul anilor ’80 pe elevul de liceu de atunci Mugur Călinescu. În dosarul „Panoul” Irimia a avut ca misiune „folosirea mijloacelor biroului S”.
Intră în scenă „Bobi” şi „Talpan”
„Marinescu” nu era oricum singurul colaborator din Şcoala Generală Suliţa. Mai mult, la rândul său avea pe urme alţi informatori care furnizau date Miliţiei şi Securităţii despre activitatea sa. Confirmarea vine din amintita notă de analiză întocmită în noiembrie 1986 în care se face trimitere în două rânduri la sursele „Bobi” şi „Talpan”. Mai întâi se menţionează că prin intermediul celor doi „Marinescu” a fost verificat şi a rezultat că „este un cetăţean serios, respectuos cu ceilalţi, loial” şi că
„este preocupat continuu de a-şi perfecţiona munca, dă dovadă de hărnicie şi corectitudine, fiind apreciat de conducerea profesorală pentru rezultatele obţinute”. În ciuda acestor constatări, mai apoi se anunţă şi că supravegherea va continua:
„Pe viitor ne propunem a verifica informatorul Marinescu pentru a stabili comportarea sa, modul cum respectă instructajele şi loialitatea faţă de regimul din ţara noastră prin sursele Bobi şi Talpan”.
Probleme cu gramatica
Colaborarea lui Costinel Ciubotariu cu Securitatea are şi aspecte amuzante. Acestea ţin mai ales de limba română. Elocventă în această privinţă este nota de analiză alcătuită de plt. adj. Tihu Chirică în 28 noiembrie 1986 care cuprinde greşeli gramaticale flagrante. Astfel, printre altele, în aceasta se menţionează că
„la întâlnirile ce au avut loc la postul de miliţie şi la locul de muncă sa acţionat permanent” şi că
„de asemeni sa verificat şi la locul de muncă”. Spre final miliţianul precizează şi că
„informatorul nu a fost ajutat în vre-o problemă”.
După 21 de ani „Marinescu” devine oficial colaborator la instanţa supremă
„Marinescu” a început să-i facă probleme lui Costinel Ciubotariu abia la vreo două decenii după încetarea colaborării cu Securitatea şi după ce fostul învăţător dobândise mai multe mandate de primar. În august 2008 CNSAS a deschis un proces prin care solicita constatarea calităţii de colaborator a lui Ciubotariu. Procesul s-a judecat la Curtea de Apel Bucureşti, care în martie 2009 a respins acţiunea CNSAS pe motiv că din actele depuse la dosar nu rezultă calitatea de colaborator cu Securitatea a actualului primar.
„Se observă că din rapoartele şi notele de analiză nu reiese că pârâtul ar fi furnizat date sau informaţii cu privire la activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”, se arată în
hotărârea instanţei prezidată de Radu Ionel. Totul se schimbă însă peste numai şapte luni. CNSAS a făcut recurs care s-a judecat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ). Pe 19 noiembrie 2009 instanţa supremă admite acţiunea CNSAS şi constată calitatea de colaborator al Securităţii a lui Costinel Ciubotariu.
Plângere pentru fals în declaraţii
Hotărârea ICCJ nu a rămas fără urmări. La scurt timp, în ianuarie 2010, mai mulţi consilieri locali din Suliţa i-au făcut plângere primarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoşani pentru fals în declaraţii şi uz de fals. Motivul era unul cât se poate de simplu. Orice candidat la oricare primărie trebuie să completeze o declaraţie pe propria răspundere în care să precizeze dacă a colaborat sau nu cu Securitatea, iar pe 10 aprilie 2008 Costinel Ciubotariu a semnat un act în care susţinea că nu a avut această calitate. La audieri el a explicat că nu a furnizat Securităţii informaţii care să aducă prejudicii unor persoane şi că a fost constrâns să ofere date autorităţilor comuniste.
Nu a menţionat acest lucru în declaraţia pe propria răspundere deoarece nu considera că se încadrează în prevederile
art.2, lit. b din OUG 24/2008privind accesul la propriu dosar şi deconspirarea Securităţii. Conform acestei prevederi, colaborator al Securităţii este
„persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”. Procurorul Ciprian Mihai a acceptat explicaţiile şi ţinând cont de faptul că CNSAS i-a eliberat abia în august 2008 nota de constatare referitoare la relaţiile avute cu Securitatea, deci după completarea amintitei declaraţii pe propria răspundere, l-a scos de sub urmărirea penală.
Codul Etic îl exclude, partidul îl… include
Problemele primarului de la Suliţa nu se termină însă nici aici. La finele lunii octombrie 2011 Biroul Permanent Naţional al PDL a adoptat noul Cod Etic al formaţiunii care cuprinde prevederi clare referitoare la membrii de partid care au avut de-a face cu Securitatea. În document se arată că
„stabilirea printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, a calităţii de lucrător, colaborator sau asimilat colaborator al Securităţii în conformitate cu prevederile legale în vigoare”, duc la pierderea automată a calităţii de membru al PDL. Ori pe numele lui Costinel Ciubotariu există hotărâre de la ICCJ că este colaborator, ceea ce ar însemna că la ora actuală el nu ar trebui să mai facă parte din PDL. În realitate este însă în continuare democrat-liberal cu acte în regulă
„Trebuie să avem proprietatea termenilor”, a explicat
senatorul Daniel Humelnicu. Potrivit acestuia, Ciubotariu nu a făcut poliţie politică, iar notele sale informative nu au adus îngrădiri drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În plus, ar fi deschis un recurs în anulare.
„Este dreptul d-lui să îşi valorifice toate posibilităţile legale pe care le are”, a mai arătat
senatorul PDL.
„M-am dus practic să îmi apăr colectivul şi colegii”
Costinel Ciubotariu a activat la Şcoala Generală Suliţa până la câteva luni după revoluţie. Din 1990 şi-a început cariera în administraţia publică, având mai mereu funcţii de conducere. În 2004 a devenit primar pe listele PSD, iar în 2008 din partea PDL. Redăm mai jos poziţia sa faţă de câteva din aspectele relatate.
Despre recrutare:
„Avem un prieten poliţist şi mi-a spus: măi Costele, Securitatea vine în şcoală şi infiltrează fel de fel de chestii şi… Ei ştiau că la noi se discută. Noi ascultam Vocea Americii zi de zi, era un colectiv, aşa, ca fraţii eram. Şi mi-a zis trebuie să punem pe cineva şi tu fiind băiat şi prietenul meu ai să vii şi ai să spui acolo că se face treaba, că lucrurile sunt bune, că nu se bea, nu se vorbeşte, nu se discută şi am acceptat. Ei, de acum îmi iei viaţa pentru că am acceptat o chestie de bun simţ, adică de bun simţ, adică nu m-am dus să fac rău cuiva? M-am dus practic să îmi apăr colectivul şi colegii”.
Despre notele informative:
„Te chema şi te întreba ce se întâmplă? Totul bine şi frumos, cadrele didactice îşi fac treaba, nu se ascultă Vocea Americii, nu se face aşa, cadrele nu beau în şcoală, nu sunt probleme cu cadre care să bată copiii, dar eu mă duceam colegul să-l torn, să-l fac?”
Despre întreruperea colaborării:
„Eu dinainte de 1988, nu mai discutam cu dânşii, nu vroiam să mai aud – dacă vreţi să discutaţi ceva veniţi la şedinţele de partid, lăsaţi-mă în pace. Şi atunci ei au motivat că n-am fost în localitate, dar eu am fost în localitate, eram învăţător, am fost la şcoală zi de zi, cum să lipsesc de acolo? Refuzam să mai discut, să mai mă întâlnesc cu ei”.
Despre decizia ICCJ în care este declarat colaborator al Securităţii:
„Este decizia Curţii Supreme de Justiţie la care eu nu m-am prezentat. Am spus: dacă nu sunt elemente şi nu am probleme, nu mai mă duc. Am trimis scris şi probabil deranjaţi că nu m-am prezentat la proces mi-au dat decizia fiindcă aş fi putut comunica verbal. Dar ofiţerul acela nu consemna în nota lui? Că atunci erau chestii atât de stricte. Cum să nu consemnezi că Ciubotaru ne-a informat că ăla a vorbit de Ceauşescu? Nu exista treaba asta”.
Despre statutul său în PDL:
„Le-am dus dosarul şi l-au analizat. Mi-au spus: măi Costele, tu eşti un caz aparte, deci la tine se vede că nu eşti vinovat cu nimic. La nivel central s-a stabilit că tu poţi să mergi mai departe cu noi şi acesta-i răspunsul pe care mi l-au dat”.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
CITEŞTE ŞI:
PDL-ul are cod de etică, doi primari trebuie daţi afară din partid
Remember : Securitatea pe urmele “Muzicantului”
Fost ofiţer de Securitate, a pichetat Prefectura pentru pensie
