Dincolo de nenorocirea petrecută în noaptea de vineri spre sâmbătă, când autocarul în care se aflau membrii unui ansamblu din Curtești s-a răsturnat la intrare în Pașcani, întâmplarea scoate la iveală adevărate minuni.
O exemplară mobilizare, o extraordinară empatie cu victimele, dar și caractere puternice la niște adolescenți care au demonstrat astfel că, în fața unei tragedii, știu să fie în primul rând oameni.
Cu câteva clipe înaintea cumplitului accident, adolescenţii cântau şi dansau. Pentru Alexia, timpul s-a oprit în loc, brusc, câteva momente mai târziu.
Copila de 15 ani, cu bucle aurii şi ochi albaştri, s-a trezit într-un coşmar. Stătea în primul rând în autocar când izbitura cumplită i-a prins trupul ca într-o menghină şi i-a zdrobit braţele. Pentru medici, a început o luptă contra cronometru pentru a o salva. În toată nenorocirea, s-a format un lanţ al binelui. De la locul tragediei în Paşcani şi până în sala de operaţie de la Iaşi.
La aproximativ două ore de la momentul accidentului, fata de 15 ani deja ajunsese la spitalul de pediatrie din Iaşi. Timp de 20 de ore, s-au schimbat trei ture, aproximativ 80 de cadre medicale au muncit continuu pentru a-i replanta fetei ambele membre, potrivit Observator.
Tatăl a aflat de la mii de km depărtare că fata lui se luptă pentru viaţă. Bărbatul e la muncă în Marea Britanie. Alexia era în prima ei deplasare cu Ansamblul "Flori de măr" din Curteşti, Botoşani. Se alăturase formaţiei de numai o lună şi jumătate.
Fratele său, cu un an mai mare, o însoţea. El a fost și cel care și-a anunțat tatăl.
”Mi-a spus: Tati, am găsit-o pe Alexia şi nu respira, nu mişca! Când m-am uitat, nu avea o mână. I-am căutat mâna. A găsit mâna el. Vă daţi seama... un copil la 12 noaptea, pe un câmp, să cauţi mâna surorii tale. Am rămas şocat... Câtă maturitate la un copil aşa mic”,
Florin Tudose, tatăl Alexiei
Colegii de ansamblu ai Alexiei sunt încă în stare de şoc după ce au văzut moartea cu ochii.
Însă sunt impresionante mărturiile lor. În primele clipe după accident, după șocul suferit de fiecare dintre ei, s-au mobilizat pentru a fi de ajutor celor aflați în stare gravă.
”Mă doare nasul, spatele, sunt tăiat pe mâini, mă doare aici la coloană. Într-o fracţiune de secundă am văzut negru, ceaţă, autobuzul răsturnat. Câteva secunde de linişte şi apoi a început calvarul, ţipete”,
Șovan Cristian, membru ansamblu
”Toţi ne-am trezit unii peste alţii, speriaţi. Noi suntem foarte uniţi! Ca o familie”,
Nițură Șerban, membru asamblu
”L-am văzut pe colegul meu care era tăiat la nas. Eu eram doar în tricou, i-am dat tricoul de pe mine, i l-am pus la cap”,
Adrobotoaei Paul - membru asamblu
”Sânge peste tot, hainele le aveam pline de sânge, speriat, panicat. După ce am spart geamul, mi-am dat două palme şi am început să scot oameni”,
Pricope Bogdan - membru asamblu
(Foto: captură Observatornews)
