Un gest mic, din suflet, poate salva vieți.
Indiferența omoară, spune preotul botoșănean, vorbind despre situația persoanelor fără adăpost, a oamenilor străzii, ”boschetarii, cum s-au obișnuit unii să-i poreclească”.
”Asta pentru că în ultimii 5-6 ani au murit între 50 și 60 dintre ei, dacă am fost corect informați. Dar asta se întâmpla atunci când erau parcă ai nimănui. Între timp, oameni inimoși, harnici și darnici (asociații, firme, restaurante, persoane fizice sau parohii ca a noastră) care au asigurat acest minim constând într-o supă caldă (știe Bunuțul că nu am putut merge niciodată doar cu o supă) și o vizită zilnică din partea voluntarilor de la Asociatia Happy Botoșani, au făcut ca unii să supraviețuiască”,
Pr. Andrei Anușca, Parohia Vorona Centru
Preotul admite că și autoritățile locale au un merit, un rol și o datorie în sensul acesta. Mai sunt însă multe de făcut, dar se fac eforturi pentru hrănirea și adăpostirea lor. Doi oameni ai străzii s-au stins în această iarnă.
”A(u) trecut iarna; o iarnă grea și prin prisma pandemie sau ce-o mai fi și a stării de alertă. Și totuși, iarna aceasta s-au pierdut doar doi dintre oamenii străzilor. Cum se explică oare? Vorbim aici de vieți omenești, fraților! Câți oameni nu fac eforturi serioase pentru a salva sau a prelungi viața unui animal de curte sau de companie?! Ori noi vorbim aici de OAMENI, semeni ai noștri, aproapele din Evanghelie în care se ascunde tainic Hristos Însuși! Ne-a spus-o chiar alaltăieri, în Duminica Judecății de Apoi, la care criteriul ultim de judecată, surpriză!, va fi iubirea milostivă, sensibilitatea la lipsurile celuilalt, empatia pentru cel nenorocit, fapta milei trupești sau sufletești.
Ahaa! Deci nu va fi vorba despre toate acele lucruri "importante" pe care le facem sau le avem noi, cică, de făcut?! DAR despre ce vom fi întrebați? Despre cele ESENȚIALE, care fac adeseori diferența între tristețe și bucurie, între lacrimă și zâmbet, în cele din urmă, chiar între moarte și Viață. Iubiților, despre cât am/n-am iubit! Paradoxal este că, în ochii Dreptului Judecător, păcatul de a nu fi făcut binele pe care ai fi putut să-l faci, pare a fi mai condamnabil chiar decât păcatul personal”,
Pr. Andrei Anușca, Parohia Vorona Centru
Însă ajutorul pentru acești năpăstuiți nu trebuie să fie doar în vreme de ger sau de sărbătoare. Este nevoie de mai mult, spune preotul.
”Să nu uităm că acești "frați prea mici" nu au avut nevoie de o supă caldă, de o pătură, de o vorbă bună doar pe timpul iernii. Și nu vor mânca următoarea dată la Paști și la următorul Crăciun, ci vor avea nevoie și azi, și mâine, și... Asta până vom fi capabili să ne unim forțele și să le asigurăm un așezământ social firesc și decent, chiar și numai pentru a nu-i mai întâlni pe stradă, a nu-i mai vedea cum caută mâncare la ghena de gunoi sau cum dorm pe sub blocuri și prin canale, într-o țară care se declară civilizată și creștină.
Până atunci, mă simt dator să mulțumesc acelor oameni care au răspuns chemării noastre și, astfel Parohia Vorona Centru a reușit uneori să asigure, alteori să împartă, hrană caldă și alte lucruri acestor oameni, prin și împreună cu Asociația Happy. S-a reușit lucrul acesta în mod constant, uneori o zi sau două pe săptămână, iar altădată și de trei sau chiar de patru ori într-o săptămână”,
Pr. Andrei Anușca, Parohia Vorona Centru
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
