Pe marginea necesităţii adoptării unei noi legi a educaţiei, deputatul Mihaela Huncă a dorit să atragă atenţia asupra câtorva aspecte esenţiale pentru creşterea calităţii actului educaţional şi pentru adaptarea sistemului românesc de învăţământ, în contextul actual de pe piaţa muncii.
În opinia fostului inspector şcolar general, pentru ca un sistem educaţional să fie de succes, are nevoie de trei lucruri de bază: o finanţare adecvată şi în creştere de la an la an, acordarea unui statut important profesorului şi cultivarea unei atitudini pozitive a societăţii faţă de educaţie, prin sprijinirea dezvoltării industriilor culturale.
“În materie de programe de învăţământ, cred că putem să ne uităm cu atenţie şi să ne inspirăm, în special din modelele ţărilor care au rezultate peste medie la nivelul tuturor ciclurilor educaţionale. Astfel, pornind de la premisele că şcoala ar trebui să ofere mai mult decât informaţii şi obiectivul suprem este bunăstarea copiilor, finlandezii au luat câteva măsuri concrete pe care consider că trebuie să le adoptăm şi noi, indiferent de partidul sau partidele care se află la guvernare: acces egal şi gratuit la toate nivelurile de învăţământ, prin asigurarea transportului şi meselor gratuite de la ciclul preşcolar până la absolvirea liceului”, a spus Mihaela Huncă într-o declaraţie politică.
În ceea ce priveşte pregătirea profesorilor, parlamentara crede că trebuie adoptat un sistem riguros de selecţie a candidaţilor pentru postul de dascăl, astfel încât toţi să fie absolvenţi ai unui program de master şi să urmeze cursuri anuale de perfecţionare.
“În acelaşi timp, profesorii ar trebui să aibă libertatea de a stabili felul în care vor organiza orele, metoda de predare şi ce manuale vor folosi. Apreciez că este nevoie de a încuraja o competiţie a cunoaşterii, nu o luptă pentru note în rândul elevilor. În opinia mea, copiii învaţă mai bine prin joc, experimente şi activităţi practice, şi nu prin metode teoretice. La fel ca în sistemul finlandez, trebuie şi în România să îmbinăm materiile teoretice cu deprinderile practice şi aptitudinile artistice”, a mai arătat Mihaela Huncă.
Aceasta a adăugat că, la sistemul de educaţie finlandez, pregătirea practică din timpul gimnaziului se reflectă şi în alegerea următoarei forme de învăţământ. De aceea, numărul de elevi care preferă o şcoală cu profil vocaţional este aproape la fel de mare ca numărul celor care se înscriu la o formă de învăţământ secundar cu profil general. Iar odată ajunşi la liceu, elevii au libertatea de a decide ce materii vor să studieze. Acest lucru se întâmplă pentru că modelul finlandez pune un accent deosebit pe capacitatea elevilor de a se autoevalua încă din primii ani de şcoală.
Concluzia? “Cred că acesta este idealul către care trebuie să tindem şi noi în următorii 10 ani în ceea ce priveşte sistemul de învăţământ românesc”.
