Acesta este titlul ultimului roman al scriitorului botoşănean Lucian Alecsa. Volumul, al XIV – lea din cariera poetului şi prozatorului, a apărut la Editura Paralela 45 din Piteşti şi poate fi deja cumpărat din librăriile oraşului.
Cartea reprezintă practic transcrierea experienţei extreme pe care autorul a trăit-o în urmă cu cinci ani, când a fost depistat cu o boală ce pentru mult prea multă lume s-a dovedit a fi incurabilă.
„Privind lumea de aici cu alt ochi, dincolo de mormânt (procedeu convenţional, utilizat cu mare virtuozitate de autori ca Chateaubriand sau Machado de Assis), Lucian Alecsa izbuteşte să scrie cea mai bună carte a sa de până acum. Şi asta deoarece experienţa concretă, de viaţă trăită, e transfigurată ingenios, astfel încât, ceea ce părea, la început, un banal jurnal de sanatoriu devine, treptat, o naraţiune fantastic-vizionară, de tip gogoliano-kafkiano-bulgakovian, cu accentuate note satirice”, arată
Antonio Patraş într-un comentariu pe marginea cărţii. Născut din suferinţă romanul a constituit poate tocmai calea evadării din realitatea zguduitoare, a reprezentat un refugiu pentru autor.
„Am continuat să scriu, era singurul lucru care îmi rămăsese”, relatează
scriitorul, care îşi începe astfel cartea:
„viaţa nu-i decât o petală din infinita corolă a dumnezeirii. Cum am venit, aşa trebuie să şi plecăm”.
CITEŞTE ŞI:
„E pentru ultima oară când mă dau la alte femei”
