Au trecut aproape patru ani de la ”Deshumarea istorică de la Eternitatea”. S-a crezut atunci că s-a terminat cu misterul acelui mormânt ce se presupunea că aduce ”rezolvarea unor probleme personale”.
Dar iată că şi astăzi oamenii prinşi de problemele cotidiene, de neajunsurile de zi cu zi, se deplasează la acel ”mormânt” şi îşi strigă durerea prin rugăciune şi aprinzând lumânări.
Pentru a face lumină şi întări cele spuse de acum trei ani am discutat cu părintele paroh Nicolae Bobîrnea.
- Preacucernice Părinte, mai vin persoane la ,”mormântul” preoților de când a fost săpat?
- Se continuă venirea la mormânt și aprinderea de lumânări… Am rugămintea ca cei care totuşi vin şi aprind lumânări la acel cenotaf, să păstreze curățenia.
- Cine a amenjat monumentul?
- Urban Serv a amenajat momumentul.
În timp ce discutam cu preotul paroh, iată că printre morminte observ îndreptându-se o femeie cu multă încredere spre acel cenotaf. Mă apropii de ea, după ce şi-a terminat rugăciunea, în timp ce îşi aprindea lumânarea:
- Cum vă influențează rugăciunea și aprinderea de lumânări la acest ”mormânt”?
- Gândul și rugăciunile mi se îndeplinesc. Am simțit o liniște, o pace sufletească. Acest ”perelinaj” durează 40 de zile, în care aprind lumânări și citesc rugăciuni, acatiste.
- Cum a influențat participarea dvs. după aflarea veștii că nu există niciun preot îngropat ?
- Mai mult a fost o mirare. Și totuși vin des la ”mormântul” preoților. În sinea mea, eu am încredere că acolo, Sus, preoții mă vor ajuta și îmi duc la îndeplinire cererile.
Din inițiativa părintelui protopop Lucian Leonte, câțiva muncitori de la SC Urban Serv SA, societatea care se se ocupă de administrarea cimitirelor, au făcut săpături până la o adâncime de 2.5 metri, negăsindu-se resturi de sicriu sau haine, doar pământ neumblat. Ca atare s-a refăcut crucea comemorativă, în ideea că acei preoți, oriunde ar fi ei îngropați, să se pomenească la Sfânta Liturghie în Biserica din Cimitirul Eternitatea.
Istoria urbană relatează că acest ”mormânt” ar fi fost amenajat după anul 1950, unde au fost îngropaţi un număr de nouă sau unsprezece preoți decedați în timpul Primului Război Mondial.
Cimitirul Eternitatea a fost înfiinţat în anii 1881-1882 ca primul Cimitir al Primăriei Botoşani. Tot în acea perioadă s-a construit și capela din acest cimitir, unde erau depuși decedații din oraș. În cadrul Cimitirului Eternitatea se află mai multe morminte ale unor familii deosebite din oraș, precum familia pictorului Ion Ipser, a generalului Tobias Gherghely, fost prefect în Ministerul de Război, decedat în 1883 și o cruce comemorativă în onoarea eroului aviator Lc. Dragomirescu Cobuz, decedat în 1919.
De asemenea, în cadrul cimitirului există o zonă în care au fost înmormântați luptători sovietici din cel de Al Doilea Război Mondial.
