Ana Maria Nichita este o adolescentă de 15 ani din Botoşani care oferă un exemplu ieşit din comun de ambiţie şi determinare. Purtată de la vârsta de 3 luni prin orfelinate şi familii surogat, tânăra reuşeşte totuşi să impresioneze prin performanţele şcolare.
A fost elevul anului la şcoala în care a învăţat şi, pe deasupra, este apreciată ca scriitoare de nuvele science-fiction.
Ana Maria Nichita are 15 ani şi este unul dintre performerii învăţământului botoşănean. La examenul de Evaluare Naţională s-a aflat în top, obţinând media 9,65. Pentru colegii şi profesorii de la Şcoala Numărul 10 din Botoşani, acolo unde adolescenta a făcut gimnaziul, rezultatul de la Evaluare n-a fost o surpriză. Ana Maria este „fanionul“ unităţii de învăţământ, aleasă în perioada gimnaziului „elevul şcolii“, cu medii care n-au scăzut niciodată sub 9 la toate obiectele.
Este şefa de promoţie a unei generaţii de şcolari care o admiră şi o percep ca pe un model, ca pe o soră mai mare. O ajută şi charisma. Este o tânără plină de optimism, cu un zâmbet molipsitor şi dispusă în permanenţă să ajute. Colegii povestesc că, nu de puţine ori, s-a întâmplat ca Ana Maria să-şi petreacă pauzele de masă meditându-i sau ascultându-le necazurile.
Mărinimia pe care o arată tânăra este cu atât mai impresionantă, cu cât are o poveste de viaţă extrem de dură. În spatele zâmbetului şi al performanţelor se află un copil abandonat, purtat până la 9 ani prin diverse instituţii de protecţie ale statului român, de la o familie adoptivă la alta, măcinându-şi durerea şi lacrimile. Ana Maria a luptat încă de la naştere, supravieţuind doar cu ajutorul ambiţiei şi al unei determinări ieşite din comun.
„Eu la drum nu am plecat cu nimic. Nici măcar cu sărutările mamei, cu mângâierile tatălui şi încurajările familiei. Lucruri de care se bucură orice bebeluş. Dar nu mi-am pus niciodată problema răzbunării pe soartă, pe societate. Am ştiut că am fost aleasă să lupt, să înving şi să-i ajut pe alţii“, spune Ana Maria Nichita.
Ana Maria Nichita s-a născut în primăvara anului 2001. Era un copil perfect din toate punctele de vedere. Nu s-a născut însă în familia potrivită. Mama, confruntată cu probleme financiare şi fără sprijin, a abandonat-o la numai 3 luni. A lăsat-o în grija statului. Din acel moment, căldura maternă a fost înlocuită cu formele de protecţie socială. Pentru un bebeluş plăpând începea o luptă inegală cu viaţa.
„Nu am amintiri din acea perioadă. Eram şi foarte mică. Resimt însă o durere pe care nu o pot explica. Nu stau să judec pe nimeni. Chiar dacă aş face acest lucru, n-aş putea schimba nimic. Trebuie să mergem înainte. Îmi este şi greu să explic ce simt despre acea perioadă. A fost greu, atât pot spune, foarte greu“, povesteşte Ana Maria.
La scurt timp, copilul a fost dat spre îngrijire asistenţilor maternali. Până la 9 ani. A fost o perioadă aproape la fel de dureroasă. Şi nu fiindcă nu ar fi fost bine tratată, ci din cauza faptului că nu găsea stabilitate emoţională, era un copil al nimănui, care nu-şi găsea rostul.
„Până la 9 ani, am umblat dintr-o familie în alta. Am trecut şi pe la doi asistenţi maternali. Nu am stat prea mult nicăieri. Soarta nu era favorabilă. Mă gândeam de multe ori cu ce greşeam. Ambele asistente maternale s-au îmbolnăvit şi a trebuit să se opereze. Nu m-au mai putut ţine. Au fost familii la care doar am stat şi nu a mers bine. M-am închis în mine şi lumea era parcă ştearsă, fără culori“, adaugă Ana Maria.
A fost o perioadă în care fata abandonată încă nu-şi călise ambiţia şi se lăsa copleşită de durere. Era departe de eleva model de astăzi. Avea rezultate slabe şi comunica puţin, aproape nu dorea să creeze punţi de legătură cu alţii. Spune că atunci se simţea ca-ntr-o carapace din care nu dorea să mai iasă.
Lucrurile s-au schimbat brusc la vârsta de 9 ani. Atunci, copila şi-a întâlnit „mama“, aşa cum îi spune cu mândrie acum, cu femeia care a smuls-o dintre zidurile pe care şi le ridicase în jurul ei. Este vorba despre un asistent maternal care a decis s-o primească în casa şi în viaţa sa, alături de copiii naturali. A fost dragoste la prima vedere.
„Am văzut-o, am discutat cu ea. Era tăcută, ştiam că a îndurat multe. Dar am simţit eu ceva. Am luat-o de mână şi am zis «împreună vom răzbi!»“, spune Cristina Roşu (53 de ani), asistentul maternal care are grijă de Ana Maria.
Au trecut 6 ani de când Ana Maria se află alături de „mama“ sa. Şi într-adevăr, vorbele femeii au devenit realitate. Împreună, cele două – mamă şi fiică, au răzbit.
„Mama mi-a salvat viaţa. Până s-o cunosc nu aveam rezultate bune, dar ea m-a ambiţionat, m-a făcut să cred că pot mai mult. Şi am reuşit. Mă ajută mereu şi îmi dă sfaturi. N-am de ce să nu mă simt bine. Din contră, m-a ajutat să văd viaţa în culori, să-i văd frumuseţea“, spune Ana Maria.
Asistentul maternal a trezit în Ana Maria o ambiţie ieşită din comun.
„I-am explicat că singura ei şansă este învăţătura. Că are capacitatea de a realiza lucruri extraordinare, dar că totul depinde de ea, că trebuie să înveţe ca să ajungă cineva“, spune asistentul maternal.
Au urmat ani în care afecţiunea maternă, stabilitatea şi sfaturile „mamei“ au construit o personalitate care poate traversa până şi cele mai grele încercări. Începând cu clasa a V-a, Ana Maria Nichita a devenit un elev model. A obţinut rezultate deosebite în toţi anii de gimnaziu. Totul a culminat cu obţinerea distincţiei de şef de promoţie, la sfârşitul clasei a VIII-a.
„Sunt mândră de ea. A ieşit prima pe şcoală. A fost elevul şcolii“, spune femeia.
Totodată, Ana Maria şi-a confirmat valoarea şi la Evaluarea Naţională, luând note de peste 9,50 la ambele probe. Mai precis, 9,75 la matematică şi 9,55 la română. Secretul, spune Ana Maria, îl reprezintă ambiţia şi dorinţa de a reuşi.
„M-am afundat în studiu şi am spus că pot demonstra ceva. Chiar dacă trecutul meu este aşa cum este, chiar dacă nu sunt dintr-o familie adevărată, tot pot să demonstrez ceva. Sunt foarte ambiţioasă şi am învăţat. Nu am făcut nicio oră de pregătire. Pur şi simplu, am vrut“, spune tânăra.
Ana Maria Nichita începe un nou ciclu al vieţii din toamnă. Media mare a ajutat-o să-şi poată alege cel mai bun liceu din Botoşani. Este vorba despre Colegiul Naţional „A.T. Laurian“. A ales profilul Ştiinţe ale Naturii, fiindcă planul de viaţă al Anei Maria nu este să câştige mulţi bani, nici celebritate sau notorietate profesională, ci să salveze vieţi.
„Vreau să devin medic SMURD. Cum mama mi-a salvat mie viaţa, aşa vreau şi eu să salvez alte vieţi. Asta este dorinţa mea. Să-i ajut pe cei aflaţi în necaz şi să-i scap din cele mai grele situaţii. Nimic altceva nu contează. Cred că este datoria mea. Am primit un dar pe care trebuie să-l returnez altora“, spune Ana Maria.
Ana Maria şi-a făcut deja planul şi pentru viaţa personală. Nu doreşte să ajute doar oamenii care suferă, ci şi pe copiii aflaţi în situaţia ei. Ca un om care ştie cel mai bine ce înseamnă să fie abandonat, vrea ca măcar un copil dintre miile de copii abandonaţi să nu mai treacă prin suferinţa ei.
„Mi-ar plăcea mult să adopt un copil când voi fi mai mare. Asta voi face cu siguranţă. Chiar dacă voi avea şi copiii mei. Este, la fel, o datorie. Pentru că eu ştiu ce înseamnă şi aş vrea să-i scutesc pe alţii de durere. Aş avea grijă de el ca şi cum ar fi al meu. Vreau să-mi fac un scop din asta. Să salvez oamenii“, spune Ana Maria.
Deocamdată, tânăra se arată determinată să studieze intens şi materiile din anii de liceu, tocmai pentru a-şi îndeplini visul – acela de a ajunge studentă la Medicină. Scriitoare în devenire Marea pasiune a Anei Maria este cititul. Lecturează ore în şir, în special autori consacraţi.
„Este îndrăgostită de lectură. De multe ori, n-o mai las şi-o trimit la aer, afară. Când nu-i dau voie, parcă numai că nu plânge. Vrea să citească încontinuu“, spune asistentul maternal.
Potrivit jurnaliștilor de la ziarul Adevărul, Ana Maria a început să scrie încă din clasa a VI-a. Iubeşte în mod particular literatura SF. În clasa a VII-a a luat chiar şi un premiu pentru un roman încadrat în genul „science-fiction“, intitulat „Katie şi Vempera“. Este vorba despre locul al doilea la un festival de artă care a avut loc la Bucureşti, în 2015. „Doamna inspector şcolar de limba şi literatură română m-a ajutat. Ea m-a dus la acest festival. În «Katie şi Vempera» este vorba despre o tânără care are o viaţă perfectă, dar la un moment dat, totul este dat peste cap şi se întâmplă o serie de evenimente care o schimbă. Totul este menit s-o ajute să realizeze ce este viaţa. Vempera este, de fapt, cartea care o ajută să se descopere pe ea însăşi. Un alter-ego“, îşi descrie ficţiunea tânăra scriitoare. Ana Maria mai scrie nuvele, povestiri scurte SF sau de dragoste.
„Îmi doresc mult să scriu. Îmi place. O să fie o pasiune de care o să am grijă mereu“, îşi promite adolescenta.
