Toţi voluntarii şi reprezentanţii autorităţilor care au asistat la întâlnirea celor doi au rămas cu amintiri pe care probabil nu le vor uita niciodată.
Tatăl, de profesie marinar, a ajuns în România după ce nava pe care muncea a ancorat în portul Constanţa.
Fetiţa a ajuns în Siret însoţită de către bunica sa. Femeia s-a întors în Ucraina.
O fată în vârstă de 14 ani, care şi-a pierdut mama şi fratele în vârstă de patru ani, împuşcaţi în Mariopol, şi-a reîntâlnit tatăl, la sfârşitul săptămânii trecute, în Vama Siret. Voluntarii Organizaţiei ”Salvaţi Copiii” au asistat la întreaga scenă şi cel mai probabil, au rămas cu amintiri, pe care nu le vor uita niciodată.
”De când a început războiul am mers la fiecare sfârşit de săptămână în punctele din Siret sau Rădăuţi, în care ”Salvaţi Copiii” are proiecte pentru suportul copiilor refugiaţi. Niciodată nu am venit cu poveşti aflate sau simţite pentru că mereu am evitat să intru în intimitatea lor din două motive: în primul rând pentru că am constatat că cel mai mic semn de înţelegere sau compasiune dărâmă instant micul zid de putere pe care îl au cei ce reuşesc să îşi adune toate forţele pentru a merge mai departe. Nu pot şi nu vreau să se desfacă iar în mii de bucăţi şi să fie nevoiţi să se reclădească iar şi iar, în al doilea rând pentru că îmi sunt suficiente privirile pierdute, pe care le au atunci când cred că nimeni nu îi priveşte, ca să intuiesc grozăvia care e în viaţa lor”,
a povestit Camelia Iordache, reprezentant ”Salvaţi Copiii” Suceava.
Doar că scena la care a asistat duminică a fost, parcă, prea mult. Un bărbat, marinar de profesie, a aşteptat câteva ore bune în Vamă şi le-a povestit celor prezenţi că fiica lui trebuie să apară. Doar pe ea o mai are, după ce soţia şi fiul său de patru ani au fost împuşcaţi în Mariupol.
”Astăzi am decis să spun o poveste, nu pentru că mi-aş fi schimbat principiile, ci pentru că simt că am început să fim nedrepţi cu oamenii aceştia, că empatia şi compasiunea au început să dispară pe fondul unor preocupări personale şi, poate, naţionale, justificate. E adevărat că şi nouă a început să ne fie greu dar nu cred că ne rezolvăm problemele dacă alegem să fim critici. Totul a început aseară (n.r. sâmbătă seara) când, pe grupul de coordonare de pe whatsapp, a apărut o informare despre o situaţie deosebită ce necesită suportul mai multor instituţii şi organizaţii, al mai multor specialişti. Aşa cum ne-am obişnuit deja, răspunsul a fost prompt. Azi, (n.r. duminică) când am ajuns la cortul organizaţiei, un tată îşi aştepta fetiţa de 14 ani, cu sufletul la gură şi cu lacrimile şiroindu-i pe obraz. Doar cu ea a mai rămas după ce cartierul de case din Mariupol, în care erau soţia şi cei doi copii, a fost bombardat pe 12 martie. Până atunci au stat în beci şi au ieşit pentru puţin timp ca să se aprovizioneze. Mama şi copilul de 4 ani au fost omorâţi. Tatăl, marinar de profesie, a fost blocat pe navă şi nu a reuşit să ia legătura cu familia până ce nava nu a acostat la Constanţa. Fetiţa care a reuşit să scape din bombardament a venit însoţită de bunica până în vama Siret”,
a spus Camelia Iordache, fosta președintă a Organizației ”Salvați Copiii” Suceava
”Nu pot să pun în cuvinte bucuria și disperarea care era pe fețele lor. Nu știu dacă tatăl și bunica au încetat să plângă măcar pentru câteva minute. Nu cred că vor uita ușor despărțirea pe care au trebuit să o suporte iar, când bunica s-a întors în Ucraina. Nu știu ce e în mintea și sufletul copilei, dar ceea ce știu este că azi ea a fost cea care îi îmbărbăta pe adulți și că cicatricea de pe fața ei îi va aminti mereu de coșmarul prin care a trecut. Nu cred că voi uita vreodată acest sentiment de neputință și de disperare pe care l-am avut văzând și simțind ce trăiesc acești oameni.
Cu toate acestea, astăzi au văzut ce înseamnă empatia și compasiunea pentru că translator, psiholog, asistent social, pompier, jandarm, voluntari au fost acolo pentru a-i ajuta, cu decență și profesionalism, să facă toate demersurile legale pentru preluarea fetei de către tată.
Nu am reușit să ridic aparatul decât atunci când au plecat… din respect pentru suferința lor”,
a continuat Camelia Iordache, fosta președintă a Organizației ”Salvați Copiii” Suceava, potrivit obiectivdesuceava.ro.
