Vlogherii sau bloggerii par să fie din ce în ce mai căutați în rândul următorilor virtuali, persoane care sunt interesate de locurile pe care aceștia le vizitează, restaurantele în care mănâncă, modul de vestimentație sau destinațiile alese pentru vacanțe.
De altfel, capitala a fost recent vizitată de un astfel de grup de străini care se ocupă cu astfel de activități și care postează fotografii sau filmulețe video pe propriile bloguri, vloguri sau rețele de socializare.
La scară mai mică și municipiul Botoșani a fost vizitat de o cunoscută bloggeriță de nișă care are zeci de mii de urmăritori. Își spune „mămica zburătoare” datorită fiicei ei și recent a trecut pe la Botoșani și și-a scris impresiile pe blog.
Iată-le:
Între Podișul Sucevei și Câmpia Jjiei, acolo unde s-au născut și au trăit renumiți istorici și scriitori de seamă ai literaturii românești, unde timpul parcă nu o ia la goană atât de repede cum ne-a obișnuit, chiar în inima Moldovei, am descoperit cu mare drag orașul Botoșani.
O să râdeți și probabil o să vă întrebați, de ce dacă sunt din Suceava am ajuns abia după 30 de ani să vizitez cu adevărat acest oraș. Motivele sunt diverse, însă principala mea scuză este că în perioada liceului am fost practic captivă între gardurile colegiului, apoi am plecat la Brașov să studiez aviația, iar abia apoi am început să călătoresc și să descopăr și alte locuri frumoase. Așa a fost să fie. Să mă întorc abia acum în Botoșani și să-i acord câteva ore din viața mea în tihnă!
Povestea mea începe în momentul în care am coborât din trenul Verești-Botoșani, după ce am l-am schimbat pe cel care sosea de la București! La o oră prea matinală pentru o mamă plecată de acasă, doar cu un telefon și o geantă pe roți, m-am trezit căutând fise pentru tonomatul de cafea din gară, în căutarea unei băuturi care să mă deștepte nițel.
Așa că m-am trezit, singură, într-un oraș necunoscut încă de mine, având la dispoziție aproximativ 8 ore de umblat harababura, până la 14.00 când a trebuit să mă urc în microbuzul spre Cucorăni! În fond, scopul suprem nu era să vizitez Botoșaniul, ci să mă duc la nunta Alexandrei, o bună prietenă din liceul militar. Însă am vrut cu tot dinadinsul să profit de ocazie și să descopăr inima Moldovei.
Și mi-a plăcut nespus de mult că mi-am dat voie să respir câteva ore și că am luat la pas toate străzile din vechiul oraș care parcă mă strigau pe nume, să vin, să le descopăr, să le fac fotografii și să le duc povestea mai departe!
Așa că am îndrăznit să iau la pas Botoșaniul și să-i simt pulsul, să văd câtă istorie se ascunde în spatele clădirilor vechi și din păcate nereabilitate! Să stau de vorbă cu trecătorii și să rămân plăcut impresionată de căldura și ospitalitatea din vocile lor. Să-mi placă să merg pe jos, să simt mirosul toamnei și adierea caldă a unui anotimp plăcut!
Mi-a mai plăcut că am găsit oamenii foarte calzi și săritori. M-au ajutat foarte rapid să mă orientez (deși erau mirați că prefer să merg pe jos și nu iau un taxi), m-au întrebat de unde vin și mi-au urat toate cele bune la final.
După câteva ore bune de umblat pe străduțe, am resimțit durerea de picioare așa că m-am îndreptat spre microbuz și am plecat spre locul unde urma să aibă loc nunta! A doua zi, deși eram obosiți, am vizitat Ipoteștiul, satul unde s-a născut marele poet Mihai Eminescu.
Așa mi-am petrecut o frumoasă zi de toamnă, eu cu mine și un oraș necunoscut! Experiența asta m-a îndemnat să nu mă opresc aici și să acord șanse și altor orașe din România! Așa că Timișoara, Oradea, Arad…here i come!
DESCARCÃ APLICATIA BOTOSÃNEANUL PENTRU MOBIL:
