Se pare că decesul unei persoane dragi din familie nu este doar un moment foarte trist. Este cu adevărat o situație de cumpănă, mai ales pentru membrii familiei, deoarece în zilele noastre o înmormântare a ajuns să coste cât o mașină, la mâna a doua, mai puțin pretențioasă.
Practic, din momentul în care o persoană își pierde viața, membrii familiei sunt nevoiți să scoată o sumă consistentă de bani pentru a-l înmormânta pe decedat așa cum spun normele religioase.
La prima vedere, un astfel de eveniment pare mai simplu și mai ieftin decât multe altele, însă când cineva și-a pierdut viața, cei rămași încep să facă liste și iar liste pentru a respecta întocmai tradițiile și pentru a ține, de asemenea, evidența cheltuielilor.
Rudele încep să scoată bani din buzunar odată cu procesul de îmbălsămare, care se ridică la suma de 400 de lei. Apoi pentru haine, în jur de 1.000 de lei, pentru sicriu, care ajunge la 800 de lei, pentru cruce, colaci, prosoape, sumă ce se poate ridica la peste 2.000 de lei. Evident, prețul unei înmormântări poate crește în funcție de numărul persoanelor care vin să conducă mortul pe ultimul lui drum.
Până aici deja pe listă s-au adunat cheltuieli de aproximativ 4.200 de lei.
(Sumele sunt estimative și diferă de la oraș la oraș sau chiar de la o parohie la alta)
Mai mult decât atât, pe lângă aceste cheltuieli se adaugă și plata capelei sau a locului în care acesta este depus. Mai precis, la o biserică din Botoșani, pentru ca decedatul să fie comemorat de rude și apropiați, membrii familiei cheltuiesc aproximativ 500 de lei. Din acești bani se plătesc efectiv locul și utilitățile, precum curentul sau apa.
Se ajunge la 4.700 de lei.
Orice înmormântare nu se poate desfășura fără participarea măcar a unui preot. Și aici este vorba de bani, fie ca decedatul este catolic sau ortodox. Aproape orice biserică are un cuantum pentru o înmormântare, iar unele percep în jur de 1.000 de lei.
Deci, 5.700 de lei.
În plus față de aceste aspecte este locul de veci. Multe dintre parohiile de la sate nu percep o taxă pentru locul în care va fi înmormântat decedatul, însă în municipiu lucrurile stau cu totul altfel. Cine are noroc, prinde un loc încă din timpul vieții, cine nu, nu. Dar în oricare dintre variante trebuie să scoată bani frumoși din buzunare.
(1).JPG)
„Se plătesc serviciile funerare pentru care sunt stabilite tarife unice. La serviciile de concesionare pentru locurile de veci este un tarif 2,7 lei/mp, întreținere cimitir 14,95 de lei/an pentru locul de înhumare, săpare groapă 342 de lei, înhumare – groapă săpată amenajare 204 lei, evacuare pământ rest 230 de lei”,
Simion Drelciuc, director general SC Urban Serv SA.
Pentru serviciile prestate de Urban Serv familia plătește în total în jur de 800 de lei, la care se adaugă concesiunea pe o perioadă de 10 ani a locului.
Așadar, fără concesiunea pe un deceniu, costurile ating deja la acest moment pragul de 6.500 de lei.
De asemenea, transportul din biserică până la cimitir se plătește. Și aici rudele sunt nevoite să scoată din buzunar până la 200 de lei, depinde bineînțeles de modelul mașinii. Cert este că un autvehicul de la firmele cu pompe funebre este mai scump.
După tot acest ritual, membrii familiei, alături de prietenii apropiați și nu numai servesc o masă sau o pomană pentru cel adormit, așa cum se spune la ortodocși. Praznicul, căci așa este denumită această adunare, ajunge pentru 50 de persoane, 1.500 de lei, în eventualitatea în care este ales un meniu mediu la 30 de lei de persoană.
Până aici, suma ajunge la 8.200 de lei.
Dacă facem calculele, adunând toate sumele menționate mai sus ajungem cu aproximație la suma de peste 8.000 de lei. Aceasta se poate chiar dubla sau tripla, în funcție de posibilitățile familiei decedatului și de amploarea funeraliilor.
În această sumă nu au fost incluse costurile pentru pomenile oferite membrilor familiei, respectiv pături, perne, lenjerii sau, în unele cazuri, chiar covoare.
Cu tot cu acestea, este foarte posibil ca întreaga înmormântare să coste în jur de 10.000 de lei.
Pentru unii pare o sumă exorbitantă, pentru alții poate, una decentă. Totuși, nu mulți știu câte dintre tradițiile pe care noi ortodocșii le respectăm la înmormântări sunt impuse de religie. Am vrut să aflăm dacă toate aceste ritualuri sunt obligatorii sau nu, iar pentru acest lucru am vorbit cu fostul protopop și director al Seminarului Teologic Botoșani.
”Slujba înmormântării, ca și cea a parastasului sau a pomenirii pentru cei răposați, cuprinde o rânduială foarte bine stabilită în cărțile noastre de cult și trebuie respectată de toți slujitorii bisericii, adică de preoți. Cărțile în care este cuprinsă slujba înmormântării se numesc Panahida, Molefenicul sau Agheazmatar. De aici, din nerespectarea rânduielilor prevăzute tipiconale, s-a născut o varietate de practici care pot fi observate de la oraș la oraș, de la un sat la altul, chiar în limitele aceluiași județ sau protopopiat. Aceasta a dus la o lipsă, uneori supărătoare, de uniformizare liturgică și a dat naștere la comentarii, mai ales din partea adversarilor bisericii, socotindu-le invenții ale slujitorilor cu scop de câștig. Trebuie să spunem că ele nu sunt în nici un caz introduse de slujitori, ci marea lor majoritate sunt păstrate prin tradiție locală, practicată vreme îndelungată și pe care preotul nou venit în parohie o găsește deja împământenită. Se impune respectarea numai a acelor tradiții sănătoase care sunt în concordanță cu învățătura de credință și cu rânduielile tipiconale a bisericii dintotdeauna,”
Grigore Diaconu, preot.
Marea problemă cu care se confruntă preoții este încăpățânarea oamenilor, deoarece aceștia nu renunță la obiceiul de a da de pomană foarte multe lucruri.
”Noi suntem acuzați, ortodocșii, că impunem ca la slujba înmormântării să se ofere de pomană foarte multe lucruri: plapumă, cearșafuri, pernă, covoare și așa mai departe (…). Nu scrie nicăieri așa ceva,”
Grigore Diaconu, preot.
Lucrurile care nu trebuie să lipsească de la slujba înmormântării sunt coliva, colacul și vinul. În cazul în care familia nu dorește să urmeze cursul tuturor obiceiurilor, decedatul POATE fi înmormântat creștinește.
Pentru că nu puține au fost persoanele care arătau că în locul praznicului ar prefera ca respectivele bucate să ajungă la un azil de bătrâni, spre exemplu.
”Praznicul de după înmormântare trebuie făcut, dar nu exagerat. Oamenii, membrii familiei respectivului decedat, vor să facă cât mai multe pentru sufletul lui, dar nu trebuie să facă o cheltuială că impune biserica. Familia respectivă se rezumă la propriile posibilități”,
Grigore Diaconu, preot.
Cât despre sumele pe care unii preoți le cer, oficial, acestea nu sunt obligatorii.
”Preoții nu trebuie să impună taxe pentru oficierea slujbei de înmormântare. De altfel, pentru orice slujbă, dar mai ales pentru înmormântare. Familia oferă cât poate și dacă poate,”
Grigore Diaconu, preot.
Revenind la cheltuieli, ajungem la concluzia că statul ajută cu prea puțini bani familiile îndoliate. Practic, pentru a-și înmormânta creștinește ruda, mulți sunt nevoiți să se împrumute dacă nu au banii suficienți.
După datele furnizate de la Casa Județeană de Pensii Botoșani, în anul 2018 au fost acordate 4.893 de ajutoare de deces, pentru care s-au cheltuit peste 20 de milioane de lei.
Ajutoarele de deces sunt acordate asiguratului, pensionarului sau unui membru de familie care nu este asigurat sau pensionar.
Pentru decesul unui asigurat, anul trecut s-a acordat suma de 4.162 de lei.
Cert este că începând cu anul acesta, ajutorul de deces va fi majorat cu 1.000 de lei, ajungându-se astfel la 5.162 de lei. Din păcate, după cum lesne se poate observa, din această sumă nu se pot acoperi toate cheltuielile unei înmormântări.
Iar până la urmă, familia este cea care decide ce tradiții să respecte la o înmormântare.
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL:
