S-ar fi întâmplat cam aşa. Un director de la PDL şi-a negociat rămânerea pe funcţie. Oficial, omul e profesionist, şi-a făcut treaba, nu a furat, n-a făcut politică în timpul programului, este funcţionar public, câte şi mai câte. Neoficial la mijloc ar fi fost o sumă cu multe zerouri în coadă drept umilă contribuţie la activitatea unui partid secătuit financiar după atâţia ani de opoziţie.
Toate bune şi frumoase. Directorul face rost de „cotizaţie”, o bagă într-un plic, dar nu se umileşte chiar într-un asemenea hal să o ducă în persoană la partidul cu pricina şi trimite şoferul din dotare: „du plicul ăsta la partid”. Acum ştiţi vorba aia, că oamenii sunt de trei feluri: buni, răi şi… şoferi. Nu ştim dacă respectivul a vrut să fie bun sau rău, dar sigur era şofer, a luat plicul şi ţuşti cu el la… PDL. Cei de acolo cam aflaseră că directorul sau directoarea (acum nu vă spunem chiar exact că după aia n-o mai fi interesant) cu problema a cam cotit-o spre PNL, aşa că o secretară a pus mâna pe telefon: „chestia asta sigur e pentru noi?”
Directorul (sau directoarea), în pragul infarctului, trimite şoferul înapoi şi-i precizează clar partidul, că cine ştie unde mai ajungea omul în executarea ordinului. Adică şi cu banii pierduţi, şi fără funcţie, şi cu ruşinea cât… ditamai patru ani de directorat.
Povestea, a cărei asemănare cu fapte şi personaje reale chiar nu-i întâmplătoare, reprezintă doar unul dintre „hiturile” verii de pe la noi. Sunt altele care tind însă să-i ia locul în top. La ce bani se învârt, cel puţin prin poveşti, e clar că directorii nu prea dorm vara asta. Nici serviciile, bănuim noi.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
CITEŞTE ŞI:
În "dormitor" la Madame Huncă. Fără hormoni!
