Câștigătoarea ediției din acest an, a 23-a a Premiului național de poezie „Mihai Eminescu” - OPUS PRIMUM, este tânăra poetă Deniz Otay, cu volumul de debut „FOTOCROM PARADIS”!
Este vorba despre o tânără poetă născută la Suceava al cărui tată este turc. A studiat la Cluj iar în prezent este stabilită în București.
„Țin să o felicit pe tânăra câștigătoare a Premiului național de poezie «Mihai Eminescu» - Opus Primum. I-am înmânat simbolic premiul prin intermediul tehnologiei, pentru că situația sanitară nu ne-a permis, în aceste momente, să organizăm o manifestare. Ca să o citez, astăzi a fost «O victorie virtuală», pe care o va concretiza când va ajunge pe meleagurile eminescene. Îi urez, ca peste ani, să se regăsească și în postura de premiantă a secțiunii Opera Omnia a Premiului național de poezie «Mihai Eminescu»!”,
a declarat Doina Federovici, președintele Consiliului Județean Botoșani.
Pentru ediția din anul acesta au fost trimise pe adresa Memorialului Ipotești 15 volume de poezie ale autorilor care au debutat în 2020.
Juriul, format din dr. Alexandru Cistelecan (Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș), dr. Mircea A. Diaconu (Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava), dr. Mihai Iovănel (Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București), dr. Alex Goldiș (Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca), dr. Andrei Terian-Dan (Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu), a nominalizat cinci autori:
- Lucian Brad, Un om mai important decât oamenii, Alba Iulia, OMG;
- Dumitru Fanfarov, stepă și transă, Bistriţa, Casa de Editură Max Blecher;
- Mircea Andrei Florea, Larvae, Bistriţa, Casa de Editură Max Blecher;
- Antonia Mihăilescu, Note din secolul Kitsch, București, Tracus Arte;
- Otay Deniz, Fotocrom Paradis, Alba Iulia, OMG.
”Deniz Otay afișează în „Fotocrom Paradis” o persona glacială traversată de o afectivitate minimală. Realitatea ei, pe care o recepționează ca o T-X, este o realitate redusă la coloane de informație. CV-ul ei prezintă „o fată artefactă” care își explorează bula ca pe un „spectacol de mare risc”, ca pe un show de astronomie și astrologie, galactic și ezoteric. „Fotocrom Paradis” poate fi scena finală - sfârșitul with a bang - din filmul SF al poeziei postumane din România, care a început în urmă cu un deceniu și ceva. Vor mai exista sequels regizate de X sau de Y, dar acestea vor reproduce ecouri din ce în ce mai slabe”,
Mihai Iovănel, membru al juriului
PUNCT DE FRONTIERĂ
Acasă nu e întoarcere
și nu e escapadă.
O înaintare obosită
și motorul e furia aprofundată
de la origini.
Cineva se rupe din realitatea grea
și cineva se rupe de realitate.
Nu sunt aici pentru vizite,
să refac legături,
să reproduc apropieri sau distanțe.
Nu sunt aici să primesc
energia de la sursă.
Nu există decât distanțe.
Materia vie e în primul rând separare.
Apropierea e suprapunere,
suprapunerea e contaminare.
Nu sunt pentru reconstituirea portretului de
familie,
nici a adolescenței vag dobândite.
Nu sunt pe fugă
sunt rezistența la familie și profesie.
Sunt aproape — aici — în iarbă —
împotrivirea.
Expuși, ca vecinii pe câmp
facem cu mâna, căutăm adierea
unei după-amiezi senine.
Nu mă feresc.
Poți să treci peste mine,
dar știu că mă vei ocoli cu mare distanță.
Acolo, politicos și umil
ești în siguranță.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
