A fost o zi deosebită pentru copiii care învață într-un fost pichet militar, în nordul județului Botoșani, la granița cu Ucraina.
Povestea copiilor din pichetul militar a fost dezvăluită, anul trecut, de învățătoarea Gabriela Munteanu, imaginile cu cei 30 de copii ajungând ulterior în întreaga țară. Printre cei care s-au implicat activ în a le oferi o șansă copiilor a fost Asociația Ihtis, prin Mihaela Mihăescu. Asociație care a făcut posibil și evenimentul care a readus zâmbetul pe chipul unei fetițe.
Laura, una dintre fetițele din Pichet, și-a aniversat într-un mod inedit ziua de naștere: a primit în dar propriul volum de poezie, ”Curcubeul din suflet”.
”O mare bucurie pentru ea și pentru noi toți! Am știut de la început că printre copiii din pichet sunt și diamante neșlefuite... Laura este unul dintre ele. La mulți ani, Laura! Să fii fericită și sănătoasă! Mulțumim, Mihaela Mihăescu, pentru tehnoredactarea cărții, pentru dăruire și prietenie! Fără tine acest vis nu s-ar fi realizat! Mulțumim tuturor celor care i-au fost azi alături Laurei!”,
Munteanu Gabriela, învățătoarea Laurei
Povestea este spusă de un cadru didactic sufletist și, mai ales, unul care nu a renunțat să le ofere elevilor săi șansa unui viitor.
”Într-un capăt de lume, pe unde Dumnezeu adesea trece, întâlnești o fetiță. Timidă, tăcută, cu ochi licărind ca și cum mereu o lacrimă i-ar da târcoale, cu un zâmbet timid abia furișat în colțul gurii, Laura trăiește fiecare zi cu speranța că va apărea pentru ea și pentru ai săi , curcubeul. Viața i-a fost mereu tristă... încercările, prea multe, prin care au fost nevoiți să treacă, au făcut-o sensibilă, retrasă și prea matură pentru vârsta pe care o are. Tăcerea este pentru ea un refugiu... în tăcerea ei, Laura visează, se joacă adesea cu cuvintele, încercând să le așeze în versuri”,
Munteanu Gabriela, învățătoarea Laurei
„Nu. Eu nu voi reuși nimic! Nu pot ajunge mai departe/ Încă visez... vreau altceva/ Decât condițiile date.”
Reușește. Timiditatea și neîncrederea o copleșesc uneori făcând-o să creadă că ceea ce creează nu e tocmai „frumos, demn de a fi cunoscut și de alții”.
„Vreau să-mi dovedesc întâi mie/ Că știu, că pot să fac ceea ce-mi place/ Călăuzită de lumina curcubeului...”.
Iar curcubeul ei este mama, este prietena ei Mihaela, sunt frații și copiii din pichet cu care împarte fiecare bucățică de pâine de când se știe. Lipsa tatălui, lipsurile zilnice, ignoranța celor din jur au copleșit-o și au întărit-o totodată, făcând-o să caute cu înverșunare o lume mai bună în care să se simtă în siguranță.
„Eu… sunt doar un copil/ Și caut acea lume/ Bună și frumoasă,/ Unde curcubeul poate fi atins cu mâna/ Iar a greși nu există./ Voi știți unde o pot găsi?/ Eu știu – dar nu vă spun/Mi-o veți fura…”
”În cei doi ani în care i-am fost învățătoare, Laura mi-a dăruit cele mai frumoase zâmbete... așa va rămâne chipul ei de copil în mintea mea de învățător: un zâmbet pe buzele și ochii unei fetițe care adora orele de compunere. Ora de compunere e o oră magică, le spuneam eu, e ora în care puteți să fiți ce vă doriți, puteți lăsa viața pământească în urmă, puteți păși pe un tărâm de vis în care cele mai năstrușnice vise ale voastre pot deveni realitate. Laura mi-a urmat sfatul”,
Munteanu Gabriela, învățătoarea Laurei
„Un vis mi-a cuprins inima:/ Să fiu regină peste-ale mele visuri/ Îmi doresc…/ Mă văd învingătoare!/ Poeziile fac din viața mea/ O lume plină de lumină./ Când scriu pe foaia albă,/ Văd o lume mare, mare…/ Și păsări care zboară frumos./ Visez să fiu pasăre!”
”Și este... o pasăre măiastră, micuță, timidă, cu glas de poezie...o pasăre cu aripi puternice, care vor străbate lumea , se vor înălța frumos spre soare, contopindu-se cu frumosul curcubeu... Laura e copilul perfect pe care și l-ar dori orice mamă... este eleva de care sunt mândră... Laura e zâmbet, iar poeziile ei - strop din sufletul unui copil ce și-a acoperit tristețile cu... zâmbet”,
Munteanu Gabriela, învățătoarea Laurei
Este întrebarea pe care și-o pune însăși Laura, pe coperta a patra a cărții.
”Anii trec… Eu cresc! Cine sunt eu? Sunt o elevă timidă, care visează să ajungă la liceu, poate la facultate… Visez să devin polițistă. Îmi este teamă de gândurile mele. Voi reuși sau nu? Atunci când scriu poezii, simt un curcubeu mare în sufletul meu. Aceasta-s eu!”,
Laura Florentina Răuță, autoarea cărții
Despre copila care își visul în versuri scrie și prof. Iuliana Diaconu, cea care a cunoscut-o pe Laura în momentul în care s-a alăturat Proiectului educațional ”Copiii din pichet”, inițiat și dezvoltat de Asociația Ihtis, prin Mihaela Mihăescu. Laura a fost printre primii copii care au răspuns la provocările venite din partea voluntarilor.
”Creațiile Laurei sunt frumoase prin simplitatea lor. Curg liniștit, firesc, izvorând din frumusețea acestei vârste. Orice copil poartă în suflet sămânța creativității. Dar câți copii au curajul de a-și încredința gândurile și trăirile interioare unui adult, fără teama de a fi judecați, respinși sau ignorați?”,
Prof. Iuliana Diaconu
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
