Un oraş cu o istorie care pornește deseori pe cărări de legendă, un Botoșani care se definește ba fiind al ”Doamnei”, ba al viețuirii interetnice, un târg vremelnic abandonat și tot vremelnic căutat. De la glorie la decădere a fost întotdeauna doar un pas, au spus mereu istoricii, iar Botoșanii nu au făcut excepție.
Cercetătorii au găsit mereu în Botoșani noi puncte de abordare atunci când a venit vremea să scoată la lumină informații, aspecte inedite sau să împrospăteze legende. De data aceasta, un element de noutate vine să adauge Botoșanilor o șansă în plus pentru cunoașterea și recunoașterea frământatei sale istorii: cooperarea dintre mediul antreprenorial și cel de cercetare academică. O colaborare care, spun chiar actanții săi, facilitează activitatea de educație și cercetare, înlesnind-se transferul de cunoaștere între diferite paliere ale societății și contribuind la diseminarea valorilor civice sau culturale.
Este vorba despre cooperarea dintre Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din cadrul Academiei Române - Filiala Iași și Asociația de studii istorice „A.D. Xenopol”, pe de o parte, și compania Elsaco Electronic SA, pe de altă parte, o colaborare care are drept rezultat seria de evenimente sub genericul ”De la istoria universală la istoria locală. Conferințele Institutului „A.D. Xenopol” la Botoșani”.
Prima conferință s-a derulat în luna aprilie, la sediul Uniunii Armenilor din Botoșani, având titlul „Comunitatea Armenilor din Botoșani și genocidul armean”.
Au fost invitați Remus Tănasă - cercetător științific în cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”, Gheorghe Median – istoric, misiunea de gazdă și moderator revenindu-i lui Cristian Lazarovici – președintele Uniunii Armenilor din România, sucursala Botoșani.
La eveniment a fost prezent și Alexandru D. Aioanei, de asemenea cercetător în cadrul Institutului ”A.D. Xenopol” Iași, dar și muzeograful Ioan Iațcu, de la Muzeul de Istorie a Moldovei Iași.
În sediul comunității UAR – filiala Botoșani a fost organizată cu acest prilej – prin bunăvoința Ambasadei Armeniei la București – o expoziție de fotografii care ilustrează genocidul armean, completate cu informații despre armenii din perioada respectivă, despre monumente ridicate de armeni în toată lumea sau imagini cu orfelinatul de la Strunga.
Simpozionul organizat la sediul UAR Botoșani a fost dedicat zilei de 24 aprilie, când, potrivit lui Cristian Lazarovici, ”toți armenii de pe întreg mapamondul comemorează genocidul împotriva armenilor”.
Genocidul se definește prin faptele comise cu intenția de distrugere, în totalitate sau parțial, a unui grup național, etnic, rasial sau religios prin: omorârea membrilor grupului, vătămarea gravă corporală sau psihică a membrilor grupului, supunerea intenționată a grupului la condiții de viață care ar conduce la distrugerea sa fizică sau parțială, impunerea de măsuri care ar preveni nașterile în cadrul grupului, transferul forțat al copiilor de la un grup la altul.
Potrivit datelor istoriei recente, genocidul armean a fost comis în mod barbar, fără precedent, în anii Primului Război Mondial. Armenii au fost exterminați atât în propriile lor orașe și sate cât și în drumul lor spre exil. Există numeroase mărturii care confirmă că armenii erau obligați să mărșăluiască mii de kilometri prin deșert fără apă, hrană și fără a avea garanția că își pot păstra viața și bunurile lor.
”Numeroși martori ai deportării declarau că aceste crime odioase au fost puse la cale de guvernul turc, având drept scot anihilarea în masă a populației armene. Convoiul armean era supus atacurilor turce și kurde în urma cărora o mică parte din cei deportați au reușit să ajungă la destinație. Uneori, cei deportați care ajungeau în deșertul Mesopotamiei erau masacrați în nisip. Pe de altă parte, mii de oameni au devenit victimele foametei și epidemiilor”, spun astăzi datele istorice.
Din punctul de vedere al legislației internaționale, termenul de Genocid a fost încadrat în Rezoluția Organizației Națiunilor Unite din data de 11 decembrie 1946, care a devenit o bază pentru Tratatul adoptat de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în data de 9 decembrie 1848, actualmente cunoscută publicului ca fiind ”Convenția privind prevenirea și pedepsirea crimelor genocidului”.
Istoricul Gheorghe Median a refăcut, pentru cei prezenți în sală, imaginea Botoșaniului multietnic, a orașului care s-a dovedit a fi pentru români, evrei, armeni sau romi un spațiu propice nu doar împreună viețuirii, ci și dezvoltării economice.
”În legătură cu armenii trebuie spus că această comunitate este cea mai veche care a existat la Botoșani. Se știe că Botoșaniul este un oraș multietnic, în care alături de români sunt comunități de armeni, de evrei, de romi. Toate trăind în armonie, pentru că orașul nu a cunoscut niciodată dezbinare și nu a cunoscut niciodată evenimente care să implice cele patru etnii”,
Gheorghe Median, istoric
Botoșanii au fost mereu un loc în care s-au putut face afaceri, iar armenii au fost și foarte buni negustori și foarte buni comercianți, oameni extrem de cumpătați și extrem de serioși. Nu întâmplător s-au așezat în jurul pieței orașului, motiv pentru care, de-a lungul timpului, a apărut chiar numele ”Mahalaua armenească”.
”Cartierul armenesc era un exemplu prin felul în care arătau casele, prin tot ceea ce însemna zona respectivă. Armenii s-au ocupat de comerț și meșteșuguri. După ce evreii au venit în Botoșani și s-au ocupat ei de negoț, armenii s-au orientat spre alte domenii. Au luat în arendă moșii, devenind aproape cei mai importanți arendași din Moldova. Apoi au devenit proprietari de moșii și din această postură au crescut ca importanță și în rândul locuitorilor orașului. În 1832, conducerea numită de domnitor este luată de eforii, ce au precedat primăriile. Printre cei 5 efori ai Botoșanilor, unul a fost un armean. Mai apoi, eforiile care au acționat până prin 1862, printre efori doi erau armeni”,
Gheorghe Median, istoric
Comunitatea armeană este un exemplu de civism pentru români și acest lucru l-a recunoscut Nicolae Iorga, dar și alți oameni de seamă care au scris despre Botoșani, dă asigurări istoricul Gheorghe Median.
Cercetător la Institutul ”A.D. Xenopol” Iași, Remus Tanasă a avut la Botoșani un discurs elaborat, bine structurat nu doar pe problema armenilor, ci articulat în spectrul istoriei universale. Înainte de a aborda subiectul temei propuse, istoricul născut în Botoșani a argumentat necesitatea evenimentelor de popularizare a istoriei.
”Seria de evenimente gândită de Institutul ”A.D. Xenopol” este posibilă și cu sprijinul antreprenoriatului local, în speță Elsaco Botoșani. Noi ne-am propus să lansăm această serie de conferințe istorice în Botoșani din două motive: primul de a populariza istoria, pentru că istoria este importantă din punct de vedere civic, social, politic, economic, din orice unghi am privi. Al doilea motiv ar fi faptul că în ultimii ani, mai cu seamă de când rețelele sociale au explodat, în arena publică au fost deversate o serie de idei ale unor pseudoistorici care distorsionează nu doar trecutul românesc, cât și istoria universală. Iar subiectul întâlnirii noastre este unul de istorie universală”,
Remus Tanasă, cercetător Institutul ”A.D. Xenopol” Iași
De la istoria universală la istoria locală este o traiectorie științifică pe care istoricii o practică în activitatea academică. Nu e de mirare că, de această dată, pentru Botoșani a fost aleasă drept temă ”Comunitatea armeană din Botoșani și genocidul armean”.
”Aici, la Botoșani, a fost o comunitate extrem de importantă pentru această urbe”, a spus Robert Tanasă, istoricul menționând încă de la începutul intervenției sale un adevăr incontestabil: ”Masacrele au fost intenționate, nu au fost contextuale, nici din întâmplare, precum istoriografia turcească și o parte internațională susține astăzi, că totul a fost contextual”.
”Concluziile mele ar fi că totul a fost premeditat. În 1915 și 1918 au fost masacrați în mod direct sau prin înfometare, prin tratament inuman, undeva între 600.000 de armeni, conform cifrelor istoriografiei pro turce, și 1.500.000 conform istoriografiei pro armene”,
Robert Tanasă, cercetător Institutul ”A.D. Xenopol” Iași
”Când a început războiul mondial, la granița de est a Imperiului Otoman se confrunta armata otomană cu cea țaristă. Cei mai mulți armeni locuiau în Imperiul Otoman, tocmai în acea zonă denumită, în funcție de perspectivă, Anatolia Orientală de către turci, pentru armeni este Armenia Occidentală. Iar pentru kurzi zona este numită Kurdistan. Practic, cele două armate au început războiul, armenii otomani au format regimente voluntare prin care au subminat armata otomană, s-au alăturat celei țariste, iar civilii armeni din Imperiul Otoman care nu au luat arma în mână au ușurat înaintarea armatelor țariste”,
Robert Tanasă, cercetător Institutul ”A.D. Xenopol” Iași
În aceste condiții, guvernul central otoman a decis strămutarea populației armene din zona respectivă pentru că erau majoritari și afișau o atitudine binevoitoare față de armatele țariste. Pe parcursul acestor transferuri, condițiile de igienă, lipsa medicamentelor, lipsa apei, atacurile kurzilor, plus iresponsabilitatea oficialilor otomani care ar fi trebuit să păzească pe armeni, au făcut să se ajungă la un adevărat genocid, a completat cercetătorul.
”Este vorba despre două istoriografii care se confruntă, nuanțate diferit. A fost o întâmplare contextuală, niște tragedii contextuale versus un genocid intenționat. Diferența dintre masacru și genocid nu schimbă cu nimic realitatea și tragicul evenimentelor, dar constituie acea nuanță ce permite istoricului să cerceteze obiectiv evenimentele trecutului. Și pentru că a fi obiectiv nu înseamnă a fi neutru, încerc să fac cunoscute câteva episoade precedente care au dus la tragedie”,
Robert Tanasă, cercetător Institutul ”A.D. Xenopol” Iași
Întâlnirea de la Botoșani, prima din seria conferințelor anunțate de Institutul ”A. D. Xenopol” Iași, a dovedit încă o dată necesitatea dezbaterilor de idei, a prezenței specialiștilor în spațiul public, întrebările celor prezenți în sediul UAR confirmând cu asupra de măsură acest lucru.
Pe 5 mai 2023, la Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu”, va avea loc conferința „Propagandă și identitate pe frontiera româno-sovietică după al Doilea Război Mondial”, susținută de Alexandru D. Aioanei, cercetător științific în cadrul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași.
Organizatorii evenimentului sunt, de această dată, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din cadrul Academiei Române - Filiala Iași, Asociația de studii istorice „A.D. Xenopol” și Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu”.
