15 februarie 2012, în jurul orelor 18:00, România secolului XXI. De la Braşov a doua cursă programată pentru această zi spre Botoşani este cea a prestigioasei firme Atlassib. Un microbuz anunţa printr-un afiş din parbriz ruta Braşov – Oneşti – Botoşani. Deja mare parte dintre locurile maşinii erau ocupate de călători, alţii stăteau afară la ţigări şi cafea. Nici unul dintre ei nu avea însă nici cea mai mică idee despre următoarele opt ore de coşmar prin care urmau să treacă.

Bani pe biletul fără bilet
Uşor, uşor ceasul se apropia de 18:00, oră stabilită pentru plecare astfel că oamenii au început să îşi ocupe locurile. Cei doi şoferi care urmau să îi ducă la destinaţie se plimbau pe lângă microbuz, făcând ultimele pregătiri şi numărând călătorii. Unul dintre ei a început să strângă banii pentru biletele de drum, fără însă a se mai sinchisi să ofere şi un tichet în acest sens sau un bon fiscal. Până la Botoşani, preţul unui bilet, 70 de lei, evident pe încrederea şoferului întrucât nicăieri nu era afişat nici un fel de tarif. Cu excepţia afişului din parbriz, cu ochiul liber se mai puteau observa două iconiţe, însă nici un fel de autorizaţie, licenţă sau vreun număr de telefon pentru sesizări şi reclamaţii.
Claie peste grămadă, de la genți la oameni și… cățel
După ce a adunat banii aferenţi biletelor de călătorie, în zona unde se afla microbuzul au început să apară şi întârziaţii: o familie formată din părinţi, doi copii şi un căţel, un cuplu şi alte două tinere adolescente. Evident locurile disponibile erau deja ocupate, însă acest lucru nu a părut să fie o problemă pentru şoferi, aceştia fiind introduşi în maşină cu tot cu copii, căţel sau bagaje de mari dimensiuni care au fost postate pe culoarul dintre scaune. În spaţiile libere ghinioniştii care nu au ajuns mai repede să prindă un loc, aşezaţi, fericiţii privilegiaţi cu o bucată de scaun. O tânără care a avut ghinionul să meargă „doar” până la Oneşti, a fost ridicată de unul din şoferi de pe scaun pentru a-i ceda locul unui tânăr care mergea la Botoşani, pe motiv că distanţa este mai lungă, astfel priorităţile se schimbă. Fără a protesta şi în speranţa că va ajunge acasă, fata s-a conformat.  După ce microbuzul a fost umplut la propriu s-a pornit la drum. Unul dintre şoferi, vigilent a apelat la ajutorul unei staţii pentru a vedea dacă traseul până la ieşirea din  Braşov: „Colega liber?”, iar răspunsul nu a întârziat să apară: „Liber, liber colega şi ieşirea din oraş liberă, nici un filtru”. Respectiva staţie urma ca de-a lungul celor 8 ore de drum să le fie de un real folos şoferilor care se fereau de filtrele de poliţie. Păi la ce era în mașină să tot te ferești…
„Nu am căldură, de unde atâta căldură?!”
După aproximativ o oră de mers, interval în care călătorii aflaţi în picioare se ţineau cum puteau pentru a nu-şi pierde echilibrul, cei de pe scaune care au încercat cât de cât să se facă comozi dându-şi jos hainele groase, s-au înfofolit la loc. În maşină era aproape la fel de frig ca afară, nefiind pornit nici un fel de sistem de încălzire, astfel încât majoritatea călătorilor au apelat la căciulile din dotare, glugile hainelor sau mănuşi. Călătoria a decurs în tăcere până aproape de Oneşti, oamenii fiind atenţi la starea drumurilor pentru a nu rămâne înzăpeziţi, dar şi la microbuzul care scârţâia din toate încheieturile şi provoca oftaturi în lanţ în zonele de pantă unde abia dacă atingea viteza de 30 de kilometri la oră. Abia după circa două ore de mers o femeie în vârstă a deschis gura pentru a-l ruga pe unul dintre şoferi să oprească undeva la o pensiune: au apărut primele efecte ale frigului, iar pasagerii trebuiau să îşi satisfacă nevoile fiziologice. Dorinţa a fost îndeplinită şi maşina a oprit la una din pensiunile din apropierea Oituzului, oamenii luând cu asalt toaletele. După 10 minute, din nou la drum. Mai curajoşi, câţiva pasageri din spate l-a întrebat pe şofer: „Domn şofer dar cu căldura mai greu nu?... ajung la Botoşani cu degerături de gradul IV”. Răspunsul l-a lăsat fără replică pe nemulţumit:„Nu am căldură, de unde atâta căldură?!”.
Frig de crapă banchetele în microbuz, şoferul trage ţigări cu geamul deschis de pe lângă afişul „Fumatul interzis”
Drumul până la Oneşti a decurs în aceleaşi condiţii, frig şi o îngrămădeală de nedescris. Pe fundal se auzea zgomotul motorului şi un radio în surdină. Oamenii priveau resemnaţi pe geam uitându-se la ceas aproape din cinci în cinci minute pentru a mai uita de frig şi pentru a calcula distanţa rămasă. Unicul scop era de a ajunge fiecare la destinaţie, astfel că nimeni nu s-a arătat nemulţumit de condiţiile de călătorie, iar dacă erau comentarii, acestea erau făcute mai mult în şoaptă. De la Oneşti, cei doi şoferi s-au schimbat între ei, unul luând locul la volan, celălalt în picioare, ţinându-se de scaunul conducătorului auto şi urmărind drumul. S-a mai făcut puţin loc, trei persoane coborând în oraşul menţionat. Cu toate acestea alţii încă au fost nevoiţi să călătorească aşezaţi pe bagajele de pe culoare, spate în spate. Conducătorul auto de rezervă, devenit titular, s-a făcut comod şi a început să şofeze. La anumite intervale mai trăgea şi o ţigară, prilej cu care deschidea geamul din faţă, aspect care nu a părut să mai conteze în microbuzul gheţar. Pe partea laterală a maşinii un afiş anunţa „Fumatul interzis”. Evident, pentru călători.
Ce mai lipsea? O pană, evident
Orele 21:30, seara aceleiaşi zile. Microbuzul cu moldoveni se apropie de centura Bacăului, după mai bine de trei ore de mers în frig şi îngrămădiţi unii peste alţii. În faţă pe şosea un convoi de utilaje de deszăpezire, maşini de poliţie şi alte vehicule. Un murmur de îngrijorare străbate maşina, toate privirile sunt aţintite în faţă, aceeaşi teamă se vede pe seama tuturor: „O fi blocat drumul”, „mai sunt şi alte rute pe care putem merge?”, „daţi drumul la radio poate auzim dacă e blocaj”, sunt doar câteva dintre remarcile făcute de oameni. După circa 10 minute, din nou în mişcare, un oftat general de uşurare. Însă nici bine nu au scăpat de această teamă că oamenii sunt spectatorii unui schimb de replici între şoferi: un zgomot ciudat venit din partea din spate a maşinii. Se trage pe dreapta, pană la una dintre roţi. Următoarea grijă a tuturor este aceea de a găsi o vulcanizare pentru schimbarea roţii. Ajutorul vine din partea unui alt şofer de microbuz aflat în trafic şi care a oprit să vadă care este problema celui de Botoşani – BT 06 STC. După ceva timp este găsită o vulcanizare unde timp de aproape o oră se intervine pentru remedierea problemei. Pasagerii aşteaptă unii în interior, alţii afară fumând.
„Fii mulţumit că ajungi cu bine”
În jurul orelor 22:30 microbuzul se pune din nou în mişcare. Călătorii au început să se plângă şoferilor de frig, însă fără a-şi afişa vădit nemulţumirile, ci adoptând tactica hazului de necaz: „Domn şofer, poate mai găsiţi un loc pe o geantă în faţă să venim şi noi că aici în spate am amorţit de frig”. „Fii mulţumit că ajungi cu bine” a fost răspunsul conducătorului auto, completat de o altă femeie: „Da, da în faţă îi cald de cască mâţele”. Schimbul de replici a atras altele din partea celorlalţi: „Când ajungeţi la Botoşani luaţi maşina şi daţi-i foc”, „Zici că mergem cu geamul deschis aşa curent e aici”, „Aţi mai avut aşa călătorii ca aceasta din seara asta?”. „Aşa sunt maşinile pe Botoşani, nu vedeţi numărul? Avem şi maşini bune, cele de pe exterior sunt toate autocare noi nouţe cu condiţii”, a recunoscut chiar unul dintre angajaţii firmei Atlassib. Şi pentru a face călătoria mai plăcută la boxe a izbucnit dintr-o dată o populară sfidătoare faţă de chinul oamenilor. Păi dacă şoferului asta îi place… Călătorii trebuie să fie însă satisfăcuţi fiindcă şoferul măcar a terminat convorbirea telefonică, asta după ce condusul în acelaşi timp cu poveştile la mobil însemna nişte viraje care îi cam arunca de pe scaune.
O sumedenie de legi călcate în picioare
Chinul s-a terminat în Botoşani abia pe la 2 noaptea. Călătoria din ziua de 15 februarie de la Braşov la Botoşani a ajuns şi în atenţia reprezentanţilor Comisariatului Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor (CJPC) care vor efectua un control privitor la modul în care sunt efectuate călătoriile de firma de transport Atlassib, în special microbuzul menţionat. La o primă vedere însă, în afara faptului că au existat doi şoferi pentru un drum cu distanţă lungă, conform prevederilor legislative, o sumedenie de alte drepturi ale călătorilor au fost încălcate într-un mod strigător la cer. „Trebuie să fie o firmă autorizată, trebuie să aibă şofer de schimb dacă este o distanţă mai lungă, fiecare şofer trebuie să poarte un ecuson cu numele (care ecuson… ? – n.r.), trebuie să aibă afişată licenţa de transport, ruta, preţul afişat (nimic, nimic, nimic – n.r.). Trebuie să aibă condiţii de climatizare pe timp de iarnă sau pe timp de vară (acesta-i banc pentru BT 06 STC), scaune confortabile (dacă genţile sunt scaune… - n.r.), să nu ia mai mulţi clienţi decât locurile pe care le are autorizate pentru transport (câţi oameni au stat în picioare… - n.r.) şi nici culoarele de evacuare să nu fie pline cu bagaje (nu au stat doar bagaje, ci şi oameni -n.r.) acestea trebuie puse în compartimentul de bagaje a autovehiculului”, a declarat Alexandru Zarug, comisar şef CJPC. Comisarii de la Protecţia Consumatorilor urmează a sesiza şi reprezentanţii Autorităţii Rutiere Române (ARR) Botoşani.
Gabriela ERDIC
CITEŞTE ŞI:
 Municipalitatea fentată la bani de firme de transport şi construcţii - AFLĂ "reţeta"
 Controale la bani pe maxi-taxi, patru şoferi vor fi concediaţi de la Microbuzul