Peste 35.000 de credincioși au stat la rând pentru a ajunge la racla cu moaștele Sfintei Parascheva, de la Catedrala Mitropolitană din Iași. Coada s-a întins pe o distanță de patru kilometri, iar timpul de așteptare era de 12 ore, anunță News.ro.
De sâmbătă, 7 octombrie și până vineri seara au reușit să treacă pe la racla cu moaștele Sfintei Parascheva în jur de 200.000 de pelerini.
Numărul celor care așteptau la coadă a ajuns vineri seara la peste 35.000, după ce în timpul zilei erau în jur de 10.000 de oameni care stăteau la rând.
La Iaşi au fost aduse şi moaştele Sfântului Andrei Criteanul de la Catedrala Mitropolitană din Arkalochori (Creta, Grecia).
Potrivit Hotnews.ro, zeci de mii de credincioşi au venit, de la primele ore ale zilei de sâmbătă, pe Bulevardul Ştefan cel Mare din Iaşi şi pe străzile din împrejurimile Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei pentru a asista la ceremonia Sfintei Liturghii oficiată cu prilejul prăznuirii Hramului Sfintei Cuvioase Parascheva.
Începând cu ora 9:30, pe un podium amplasat la limita Pietonalului Ştefan cel Mare şi Sfânt, în dreptul Altarului Catedralei Mitropolitane, ceremonialul este oficiat de un sobor de preoţi, episcopi şi arhiepiscopi conduşi de mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Teofan. La slujba de la hramul Catedralei Mitropolitane din Iaşi mai participă şi ierarhi din România şi din străinătate.
Pe scena special amenajată în curtea mitropolitană pentru oficierea Slujbei Liturgice au fost invitaţi să asiste şi reprezentanţi ai administraţiei ieşene, politicieni, personalităţi ale mediului academic.
Pelerini veniţi din ţară şi străinătate formează un rând lung de câţiva kilometri pentru a se închina la racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, în ziua prăznuirii hramului acesteia, numărul acestora fiind în creştere de la o oră la alta.
Sfânta Parascheva, numită "cea Nouă", de la Iaşi, "a Moldovei luminătoare" şi lauda întregii Ortodoxii, este prăznuită în ziua de 14 octombrie.
Sfânta Parascheva s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, nu departe de Constantinopol, pe la începutul secolului al XI-lea, din părinţi binecredincioşi şi de bun neam. Cei doi copii ai familiei, Parascheva şi Eftimie, fratele său mai mare, au primit o creştere aleasă şi educaţie religioasă. Eftimie a intrat înaintea ei în nevoinţa monahală şi, pentru sfinţenia vieţii lui, a ajuns episcop al Matidiei.
La fel şi Sfânta Parascheva, iubind mai mult decât orice pe Hristos, la vârsta de aproape 15 ani, a intrat într-o mănăstire de fecioare din oraşul Ieraclia Pontului. După cinci ani a plecat la Ierusalim, s-a închinat la Mormântul Domnului şi a rămas mai mulţi ani într-o mică mănăstire de călugăriţe pustnice de pe Valea Iordanului.
În aşezământul de la Iordan s-a nevoit cu şi mai aspre osteneli aproape zece ani, biruind pe diavoli şi rugându-se pentru lume. Faptele ei cele bune erau desăvârşita curăţie a minţii şi a inimii de gânduri şi imaginaţii pătimaşe, neîncetata rugăciune cu lacrimi de bucurie, postul şi privegherea de toată noaptea şi dragostea pentru Hristos.
"Trei au fost marile virtuţi care au împodobit sufletul şi viaţa Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva de la Iaşi: îngereasca feciorie, milostenia, adică lepădarea de cele pământeşti, şi dumnezeiasca rugăciune, maica tuturor faptelor bune. Pe aceste trei virtuţi le-a iubit fericita din copilărie şi prin acestea, în chip deosebit, s-a dezbrăcat de orice cuget pământesc, a biruit pe diavoli şi s-a numărat în ceata Sfinţilor Părinţi purtători de Dumnezeu", spune părintele Ioanichie Bălan. ("Patericul Românesc", Arhimandrit Ioanichie Bălan, 2011)
La vârsta de 25 de ani, povăţuită fiind de îngerul Domnului, s-a reîntors în patrie şi s-a nevoit încă doi ani lângă biserica satului natal, Epivat.
Pe la jumătatea secolului al XI-lea, la vârsta de 27 de ani, Cuvioasa Parascheva şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost înmormântată aproape de malul mării. Mai târziu, în urma unor minuni la mormântul său, moaştele Cuvioasei Parascheva au fost găsite întregi în pământ şi au fost puse în biserica Sfinţilor Apostoli din satul Epivat, spre cinstire şi închinare.
La Epivat au stat sfintele ei moaşte aproape 175 de ani.
