Pipera, cartierul bogaților din București își are corespondentul într-un cătun de la capătul României. Numai cu numele. Pipera de la Rădăuți-Prut nu are nicio legătură cu luxul și bogăția, este doar simbolul cutremurător al traumei repetate care a bântuit o întreagă comunitate.
Cartierul Pipera, situat în apropierea sectoarelor 1 și 2 ale Bucureștiului este cunoscut ca o zonă în care locuiesc antreprenori, latifundiari, oameni cu avere. Este unul dintre cele mai faimoase cartiere din România. Puțini știu că acest loc al bogăției și luxului își are corespondentul într-un cătun de frontieră de la capătul României. Se numește Rădăuți Prut și se află în județul Botoșani.
Pipera de la Rădăuți Prut este un cartier cocoțat pe un deal de la marginea satului și nu are nimic de-a face cu luxul și opulența. Este un simbol dramatic al unei traume trăită în mod repetat de o întreagă comunitate. O stradă cu locuințe construite de Guvernul României care a adunat toată durerea unor oameni care și-au pierdut agoniseala de-o viață, potrivit adevărul.ro
Duminică, 27 iulie 2008. Ora 5.00 dimineața. Zorii se lăsau peste Rădăuți Prut, un sat aflat literalmente la capătul României, pe malurile Prutului, lângă frontiera cu Republica Moldova.
Odată cu zorile a venit, însă, și dezastrul. Șuvoaie de apă au început să se reverse pe ulițele cătunului, inundând încet dar sigur curțile, grajdurile și hambarele. Gospodarii care s-au trezit cu noaptea în cap să dea mâncare la vite au văzut cu groază cum satul devenise o insulă în mijlocul unei mări. Apele Prutului înghițiseră câmpurile agricole, după ce au ieșit din matcă. Plouase de trei zile iar ecluzele barajului de la Stânca Costești, situat la câțiva zeci de kilometri fie nu au mai făcut față, fie pur și simplu viitura a luat prin surprindere pe toată lumea.
Rădăuți Prut este o comunitate de oameni gospodari care trăiesc din creșterea animalelor și exploatarea câmpiilor mănoase din Lunca Prutului. În doar 48 de ore, toată strădania comunității s-a dus pe apa sâmbetei. Recoltele au fost distruse, animalele omorâte de viitură, grădinile inundate. Oamenii au apucat să fugă doar cu copiii de mână și cu hainele de pe ei. S-au refugiat pe un deal din apropiere și au privit devastați cum Prutul le înghițea toată agoniseala.
Majoritatea oamenilor în vârstă nu au putut să treacă peste această traumă. „De la șocul ăsta le-a venit mai repede sfârșitul. Să-ți vezi munca de o viață făcută praf este crunt. A fost pe strada asta o familie de profesori de limbă română și erau oameni gospodari. Au pierdut totul”, mărturisește Florin.
„Mulți oameni au murit de supărare, după viitură”, confirmă și o săteancăde 88 de ani. Satul a stat îngropat sub ape mai bine de o săptămână. După ce s-au retras, oamenii au venit dărâmați în vatra satului cu speranța că vor mai găsi ceva în picioare. Trauma a fost și mai mare. Casele din chirpici, așa cum se fac în nordul Moldovei, se prăbușeau una după alta.
Click AICI pentru continuarea articolului
Trebuie evacuați din locuințele statului cetățenii cu mai mult de trei amenzi pentru tulburarea liniștii și ordinii publice?
