Are doar 22 de ani și deja a ieșit de trei ori campion mondial. În 2010, când a ieșit prima oară triumfător, avea doar 16 ani și a început să plângă la intonarea imnului. Tocmai adusese țării sale un titlu mondial! Se numește Vlad Aicoboae și s-a născut la Dorohoi, în județul Botoșani. Și este îndrăgostit iremediabil de canotaj.
Primele amintiri le are dintr-un mic sătuc numit Plevna, din comuna Suharău. Venea la bunici când apuca. La hramuri, sărbători, vacanțe de vară și tot așa. Vlad își amintește amuzat:
“Ca hobby-uri îmi plăcea mult fotbalul. Jucam pe maidan, marcam noi cu var terenul și toate nebuniile. Eram cu prietenii, verișorii, când ne întâlneam și noi. Tundeam gazonul cu și dădeam cu bidineaua. Furam și varul bunicii”.
Cea mai mare boacănă pe care a făcut-o pare că nu are rival, de aceea s-a și ascuns imediat:
„Cea mai mare prostie pe care am făcut-o la țară a fost să dau foc la cotețul cu porci a bunicilor. Eu am fugit, m-am ascuns în măr, atât am apucat să-i spun lui bunicul că a luat foc”
Nu se trage dintr-o familie de sportivi. Bunicul său, ce încă trăiește, a fost prizonier de război, iar părinții și ceilalți doi frați nu sunt nici ei din domeniu, fratele său fiind plecat în Anglia, iar sora elevă la liceu.
Aicoboae spune că marea sa dragoste a fost handbalul, iar de canotaj nu știa nimic, era o necunoscută pentru el:
„Iubeam handbalul, am jucat la echipa școlii atunci. Dacă nu apărea ocazia asta cu canotajul, prin clasa a 8 a, voiam să merg la handbal. Voiam să fac ceva legat de sport, oricum. Nu vedeam să rămân în Dorohoi pe viitor. A apărut oportunitatea, m-am uitat pe internet, să vad cu ce se mănâncă, ce se face, a fost de moment. Au apărut și regrete că am lăsat handbalul... și tot așa”.
Canotorul recunoaște că nu era chiar cel mai bun la învățătură, dar nici nu a rămas repetent. Ce-i drept, matematica părea a fi disciplina care nu o iubea de fel. „Mă mulțumeam și cu 5-ul la mate, eram varză”, recunoaște dorohoianul.
După ce s-a hotărât să își încerce șansa la canotaj, aceasta i-a surâs. A fost reținut în lot și a urmat perioada de la Orșova, acolo unde e cel mai bun club de canotaj din țară.
Sportivul a stat patru ani acolo și își amintește primele contacte cu viața departe de ai săi:
„În România îți zice că ai totul asigurat, dar n-a fost totul chiar așa. La început era greu, mai spălam la mână hainele, după am strâns bani pentru o mașină de spălat. Dimineața primeam ca o gustare , înainte de antrenament, rahat cu eugenii. Păstram rahatul până seara, luam pâinea de la masă, că eram sigur că nu ne vom sătura. Le puneam într-un sandwich maker la care am pus toți bani și făceam sandwichuri din pâine cu rahat”.
La Orșova a ajuns în 2008, iar din 2009 toate au început să dea roade și a ieșit campion național în echipa de patru.
Vine anul 2010 și primul campionat mondial, în Cehia. Vlad povestește:
„ În Cehia a fost și prima participare a mea la un campionat mondial. Finala știu că s-a disputat pe o ploaie torențială, un frig, condiții foarte nefavorabile. Când am ieșit campion mondial știu că au venit toți de la federație, stăteam cu drapelul în mână și tremuram tot și plângeam, nu știam cum am ajuns noi acolo. Atunci aveam vreo 16 ani, cam așa,eram în barca de 4”.
Campionatul din Londra nu-l va uita prea curând, după ce România a luat fața Spaniei la medalia de aur pentru câteva secunde:
„Am fost dezavantajați de vânt atunci. Noi eram undeva pe mijloc, venea Spania tare din spate, iar pe ei nu-i sufla vântul prea tare. Ne-au cam dat emoții. Am câștigat, din ce rețin eu, la 2-3 secunde față de ei. În Londra federația ne-a pus la dispoziție un autocar după concurs și am făcut turul orașului cu ghid. A fost foarte frumos atunci”.
Bine, un lucru a rămas același ca și-n Cehia: La momentul intonării imnului și atunci când i-a fost înmânată medalia de aur deja avea câteva lacrimi pe obraji.
Obiectivul suprem este RIO!
În câteva luni va veni olimpiada de la Rio de Janeiro, iar canotorul se pregătește de zor pentru această competiție, alături de el se mai antrenează încă un botoșănean, Adrian Damii:
„RIO e obiectivul suprem pentru noi acum. În mai avem campionatul european, care e ca un test final pentru olimpiadă. Eu am intrat în 2014 în lotul olimpic, iar în Brazilia probabil voi participa la dublu rame, deoarece aceasta este barca pe care mă antrenez acum. Mai am un coleg aici, Adrian Damii, care este chiar din Botoșani”.
Deși în România nu e foarte mediatizat canotajul, acest sport aduce printre cele mai multe medalii, după gimnastică. Să sperăm că la Rio de Janeiro vom mai obține cel puțin o medalie.
Palmares internațional:
Campion mondial juniori 2010 - Cehia
Campion mondial juniori 2011 - Londra
Campion European 2011 - Polonia
Bronz - Campionatul mondial de tineret 2014- Italia
Campion Mondial de tineret 2015 - Bulgaria
Bronz - Cupa Mondiala de seniori 2015 - Elvetia
