Teribilul accident de la Pașcani a scos la iveală o latură pe care românii o dezvăluie mult prea rar: solidaritatea, empatia și spiritul de sacrificiu.
Și nu este vorba doar despre Eric, adolescentul de 16 ani care și-a salvat sora rămasă fără mâini, ci și despre părinții celor doi frați, despre copiii din autocar care au intervenit după puteri. Despre medicii care fac minuni, despre oamenii care au donat sânge, fie că erau din Botoșani, Iași sau Buzău. Nu în ultimul când despre Alexia, care a dat dovadă de o maturitate excepțională în fața medicilor, încurajându-i chiar ea în demersul lor medical extrem de riscant.
Bogdan Cărăușu, președinte al Asociației ”Scut botoșănean”, spune că cei doi frați erau voluntari în diverse activități pe care le-a desfășurat de-a lungul timpului.
”El este Eric. Un tânăr licean botoșănean, fiu, frate, erou. Atât de simplu și totuși, atât de greu. Într-o situație dramatică, în care majoritatea adulților s-ar fi pierdut cu firea și ar fi rămas blocați, în stare de șoc, Eric a dat dovadă de o stăpânire de sine ieșită din comun. În toată nebunia aceea de după accident, în tot haosul stârnit acolo, Eric și-a păstrat cumpătul și s-a întors printre fiarele contorsionate să-i caute brațul surorii lui. Era conștient că în acele momente, el era toată familia Alexiei și toate șansele ei de a a-și putea reveni după acel cumplit accident. Și nu și-a dezamăgit sora, ba din contră, a fost eroul ei, îngerul ei, așa cum bine a spus tatăl copiilor”,
Bogdan Cărăușu, președinte Asociația ”Scut botoșănean”
De unde vin puterea, bunătatea, generozitatea? Din familie, care le-a oferit celor doi copii o educație exemplară.
”Câteva cuvinte despre familia celor doi eroi, Eric și Alexia. Am ales să vă împărtășesc aceste gânduri după ce m-am sfătuit cu tatăl celor doi copii. De această familie frumoasă mă leagă aproape 20 de ani de prietenie. Și vreau să înțelegeți că eroismul și curajul de care a dat dovadă Eric reprezintă rezultatul educației pe care a primit-o în sânul familiei”,
Bogdan Cărăușu
Potrivit celor dezvăluite de Bogdan Cărăușu, povestea familiei Alexiei este una impresionantă. Doi părinți care le-au oferit copiilor o educație bazată pe ”cinste, onestitate, respect și muncă”. Iar rezultatul nu a întârziat să apară: Eric și Alexia ”sunt doi tineri frumoși, respectuoși, empatici și iată, curajoși în adevăratul sens al cuvântului”.
Cei doi adolescenți sunt și membri voluntari activi ai Asociației „Scut botoșănean”, al cărei președinte este Bogdan Cărăușu.
Așa a aflat Bogdan Cărăușu că pentru Eric și Alexia exista în vara trecută planul plecării în Marea Britanie. Părinții lui Eric și-au dorit mult să construiască ceva acasă, după ce mulți ani munciseră în străinătate. Însă nu au reușit, astfel că au fost nevoiți să aleagă din nou calea dură, dureroasă, a despărțirii de țară.
”O reîntoarcere în străinătate, de fapt, pentru că familia lor se întorsese de curând din Anglia, încercând să investească într-o afacere în România. Din păcate, ca mulți alți români care au încercat să construiască ceva cu banii trudiți în străinătate, s-au lovit de obtuzitatea unui „stat eșuat”, un stat bolnav, incapabil să deosebească celulele bune de cele rele”,
Bogdan Cărăușu
Este povestea multor familii din România, în special din nordul țării.
”Din păcate, statul român nu este în stare să le asigure acestor tineri minunați șanse reale de dezvoltare aici, în țară. Pentru fiecare Eric care emigrează în Marea Britanie, Franța, Spania sau Italia, pentru fiecare Alexia care suferă un accident cumplit pe drumurile nesigure ale țării, alte și alte beizadele rămân aici, să ne conducă, primind funcții și favoruri. Pentru fiecare părinte nevoit să plece la muncă în străinătate, statul român pierde infinit mai mult în viitor. Felicitări, Eric! Ești cu adevărat un erou, nu doar al familiei tale, ci și al nostru, al tuturor! Multă sănătate, putere și refacere ușoară, Alexia! Tărie și răbdare familiei care a trecut printr-o mare cumpănă!”,
Bogdan Cărăușu, președinte Asociația ”Scut botoșănean”
Fratele Alexiei a făcut mărturisiri cutremurătoare despre momentele de groază trăite după răsturnarea autocarului.
„Vorbeam cu un prieten foarte bun de-al meu, după aia văd că șoferul trage de volan, derapăm și se întâmplă accidentul. După ce mi-am revenit, m-am ridicat și am țipat după sora mea foarte agitat. Prima oară nu a răspuns, un minut sau două. M-am dus în față, am văzut-o pe colega ei lovită la cap și am văzut-o pe Alexia jos. Prima oară am crezut că a murit, țipam după ajutor să sun la 112. Am văzut că se mișcă, am ridicat-o și am văzut că nu are o mână. I-am văzut mâna la câțiva centimetri de noi. Am văzut că s-a deschis geamul din față, i-am luat mâna, am luat-o și pe ea după care am ieșit din autobuz. Și aveam nevoie de ajutor pentru că trebuia să țină cineva mâna. O fata s-a speriat, i-am dat-o unui băiat, m-a ajutat el. După, am văzut că sora mea nu avea papuci. Îi era frig și i-am dat eu papucii mei. Ambulanța a venit rapid și am dus-o pe sora mea la ambulanță. Prima oară nu o băgau în seamă, că se ocupau de cealaltă fată, de colega ei și le-am atras atenția că sora mea nu are o mână și atunci au transportat-o într-o altă ambulanță, ducând-o de urgență la spital. Am fost în șoc, doar țipam, nu puteam să plâng. Când am aflat veștile bune, m-am luminat la față și sunt foarte fericit. Când i-am luat mâna nu aveam speranțe foarte mari că medicii vor reuși să o pună la loc”, este povestea spusă de Eric Tudose, fratele Alexiei.
