Stabilit în Austria, se autodeclară cel mai fericit poet în viață, neutilizând poezia în scopuri terapeutice, ci savurând-o ca pe o ceașcă de cafea înainte de a scoate dimineața primul cuvânt pe gură.
Onisimus Lang s-a născut în 1989 în orașul Bucecea din județul Botoșani și a devenit cunoscut sub pseudonimul Pumn de Țărână cu 14 ani în urmă.
Pe lângă activitatea sa muzicală, a debutat în luna septembrie a anului 2018 cu volumul „Sfidarea stafidelor” publicat la Casa de editură Max Blecher, cartea având parte și de două lansări la Timișoara, una la defunctul Reflektor Venue, iar cealaltă la librăria La Două Bufnițe.
În luna iunie a anului 2020, Pumn de Țărînă a lansat în premieră într-o serie de cafenele și baruri din România albumul „Muza din Hostel Costel“, care a a fost înregistrat în Timișoara, în cursul lunii februarie a aceluiași an. În luna septembrie a anului trecut, Pumn de Țărână Band a pornit într-un turneu de lansare a acestui album în România, susținut de Forumul Cultural Austriac București, care a debutat la Mononom în Timișoara, iar în prima zi a acestui an Onisimus Lang a lansat o nouă piesă numită „Cronos”, care marchează debutul proiectului numit „desuet“.
– După mai multe amânări cauzate de pandemie, în luna septembrie 2021 ai cântat în România. Cum a fost concertul din Timișoara și turneul în general?
– Turneul cu Pumn de Țărână Band a fost un turneu întârziat de lansare al albumului „Muza din Hostel Costel”, care a fost lansat online in vara anului 2020. Turneul ne-a purtat pe culmi și prin văi, și la propriu, și la figurat. Am cântat 7 concerte în 9 zile. A fost un turneu reușit și în cele mai multe dintre locuri am fost primiți cu o energie faină. Totuși, nu vreau să fiu ipocrit și am decis să dau pe față și dezamăgirile turneului, care de regulă au fost de ordin administrativ. Am cântat la festivalul Jazz in the Park din Cluj, care în ciuda reputației bune pe care o are, nouă ne-a lăsat un gust amar. Au fost foarte dezorganizați și staff-ului părea să nu îi pese că suntem acolo și că urma să urcăm pe scenă să oferim o experiență. A doua dezamăgire a fost concertul de la Baia Mare, organizat de primărie, la Palatul Culturii, o clădire cu peste 500 de scaune a carei renovări se lăudau că ar fi costat 3 milioane de euro. Acolo am avut parte de o de niște condiții proaste și o promovare dezastruoasă. Concertul din Timișoara a fost mișto. Toate concertele pe care le-am avut în Timișoara au avut o atmosferă intimă și faină. Am impresia că în Timișoara există o mână de oameni faini, al căror zâmbet se bucură sincer atunci când se întâmplă o seară de poezie sau un concert de jazz.
– Ai petrecut ceva timp în Timișoara, ce amintiri te leagă de acest oraș, cum vezi scena muzicală de aici?
– Am stat în Timișoara vreo 13 – 14 luni (2014 – 2015), dar dincolo de asta, a fost un oraș pe care l-am tot vizitat și am păstrat o relație vie cu orașul, prin prietenii pe care îi am în Timișoara. Scena muzicală din 2015 era la fel ca acum cred. Am văzut multe concerte de dimensiuni mici. Proiecte interesante și inovatoare. Mai știu că Timișoara a tot exportat muzicieni și că unii dintre ei au plecat spre București sau spre vest, unde au rămas. Știu că Timișoara nu are o industrie muzicală, dar asta nu înseamnă că acolo nu se pot naște proiecte de succes. Am rămas oarecum optimist în legătură cu scena muzicală din Timișoara, fiindcă am cunoscut mulți muzicieni foarte talentați. Integral pe pressalert.ro…
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
