Este licențiat al Facultății de Teologie Ortodoxă ”Dumitru Stăniloae” Iași și, de mai bine de un deceniu, preot paroh la Biserica ”Sf. Vasile cel Mare” din municipiul Botoșani.
Biserica ”Sfântul Vasile cel Mare”, aflată lângă Spitalul Județean de Urgență ”Mavromati” din Botoșani, a primit veșmântul sfințirii în toamna anului 2010, de la Înaltpreasfințitul Teofan.
Sfântul lăcaș, care impresionează prin stilul grecesc, unic în spațiul eclesial botoșănean, a fost ridicat între anii 1997-2008.
-Părinte, ne aflăm în postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, sfinți pe care Sfântul Ioan Gură de Aur ni-i prezintă ca fiind adevărați păstori ai Bisericii, cei care au dus cuvântul Evangheliei în toate marginile lumii. Cum se mai raportează omul de astăzi la post?
-Postul este înduhovnicirea noastră, este despătimirea noastră, intensificarea vieții duhovnicești. Asta presupune postul în primul rând. Nu să schimbăm unele alimente cu altele și să bifăm că am postit, să ne amăgim conștiința. Să devenim mai buni, mai altruiști, mai blânzi în relațiile cu semenii. Mai ales cu cei apropiați, cu copiii noștri, cu casnicii noștri. Să ne luăm duhovnicia de a ne reține de la a face observații, de la a critica un copil care a greșit... Să îl acceptăm, să vedem celelalte merite ale sale. Să mai și îmbrățișăm, să îl lăsăm să se exprime, să îi dăm timp să își spună opinia.
Postul presupune să fim mai buni cu toți și să nu promovăm unele înțelesuri greșite despre post. A vorbi unor oameni care nu postesc și care nu înțeleg postul este de prisos. Dar este de prisos și a le vorbi unor oameni care au descoperit deja dulceața, sensurile duhovnicești ale postului. Pentru că ei înșiși au această experiență, o fac pentru că simt lucrarea Duhului în sufletul lor. Domnul nostru a postit înainte de a se jertfi…
-Tot mai des auzim astăzi, ca argument al nepostirii: nu contează ce intră în gură, ci ceea ce păcătuiești vorbind. O expresie care, puțini știu asta, își are originea chiar în Biblie (”Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”). Cu ce înțeles o găsim în Carte?
-Greșit se spune astăzi, cu un greșit înțeles, așadar, că ”nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură”. Acolo, în Biblie, este în alt context. Mântuitorul era cu ucenicii și, flămânzind, au început să mănânce cu mâinile nespălate. La ei spălarea mâinilor nu era doar o problemă de igienă, ci și un ritual. Fiind fariseii acolo, aceștia au căutat nod în papură și au făcut către Mântuitorul această critică, precum că ucenicii nu respectă acea prevedere. Atunci, în acel context, Mântuitorul a spus că ”nu ceea ce intră în gură spurcă pe om…”.
-Ne aflăm într-o perioadă cu multă tulburare, de tot soiul. Să privim doar către Parlament, unde a fost mare supărare după ce o lege a fost adoptată (legea privind educația sexuală, numită acum ”pentru sănătate”) cu mențiunea că orele respective se vor derula în școli doar cu acordul părinților. Și ne întoarcem la Părintele Justin Pârvu, care spunea: ”Cea mai bună școală este mama”. Cum împăcăm aceste două aspecte? Cum să se raporteze părinții la aceste vremuri?
-Școala, așa cum este, este foarte solicitată. Sistemul, școala în general, nu este nici pe departe cel ideal. Mama, tata, familia, trebuie să vină cu ceea ce nu poate oferi școala, adică exact cu acele convingeri sănătoase, cu un sistem de valori. Sigur că este îngrijorătoare această contrapunere peste familie. E ca și cum ai spune că gravitația nu este ceva firesc, că dacă un om merge cu picioarele în sus ar trebui să impunem asta și altora. Fără îndoială că sunt probleme și probleme în societate, tot felul de situații, sunt și oameni cu deviații de gen, de sex. Nimeni nu blamează, dar nu putem lua asta drept normalitate. Nici pe cei care sunt în această situație, nici pe cei care au ajuns în alcoolism, de pildă. Îi respectăm și coabităm cu ei, multe se pot face pentru ei, îi și spovedim… Am vreo 7-8 persoane de acest fel, sunt credincioși cu toți, toți sunt oameni cumsecade, care își văd de treaba lor.
Știți, chiar astăzi, un coleg spunea că soției dânsului, profesoară, i s-a recomandat să nu mai folosească, în relația cu elevii, ”te rog să anunți pe mama sau pe tata să vină la școală”, ci ”unul dintre părinți să vină la școală”.
-Se spune din ce în ce mai des și mai apăsat că sunt prea multe mame minore. Credeți că problema este una a societății sau este aceasta o consecință a lipsei unor astfel de ore în școli? Ce anume îi descalifică astăzi pe părinți încât să fie excluși într-o problemă care ține de intimitatea copiilor lor?
-Nu se impune sub nicio formă, nu este rațional, nu este logic să vii cu un asemenea curs care impune și care elimină părinții din educație. Vedem ce se întâmplă în alte țări… Chiar aici, în biserică, o femeie a povestit cum fiica ei, în Spania, avea de făcut o lucrare la școală, o disertație. Fata și-a ales ca temă ”familia tradițională”. Profesoara nu a acceptat, a insistat chiar. I-a spus fetei: Uite o temă frumoasă: scrie despre mame-surogat. Fata nu ceda, dar nici profesoara.
-Dacă legea nu va fi promulgată în forma aprobată, nu va mai fi nevoie nici de acordul părinților. Ce se va întâmpla atunci?
-Sub tutela democrației, a libertății, se încearcă să se suprime, iată, cel mai elementar drept al părintelui de a educa, de a forma în convingeri creștine un copil. Apartenența la biserică, la familie, la neam, la limbă, asta nu se discută! Cum să iei dreptul mamei de a-și crește copilul așa cum, așa de frumos și cu ce rezultate, au făcut-o mamele noastre în trecut? Creșteau mai mult de 10 copii. Din case țărănești au ieșit academicieni, oameni de știință…
-Ce facem cu mamele din familii extrem de sărace, care consumă alcool, care își neglijează copiii?
-Mama aceea, dacă a alunecat în alcoolism sau în altă patimă, are la rândul ei o altă mamă, un bunic, o mătușă. Copilul este în familie, plus că mai există și familia mare, Biserica. Oricum e mai bine decât a-l plasa în altă parte, unde e greu de imaginat cum se va forma el în viitor.
Spune Sorin Mihalache: lumea nu este pregătită pentru educația copiilor mici. De la reclame stradale publicitare, cu corpuri goale, dar și cu produse alimentare peste tot, agresiv promovate, e foarte dificil pentru copii. Am făcut legi anapoda… Nu îi educăm pe copii să mănânce, să prefere hrana gătită a mamei. Mergi să iei legume proaspete și fă acolo supă, dar vedeți că nu se pune deloc problema sănătății fizice și psihice a copilului.
-Ați simțit că oamenii s-au schimbat după această perioadă de izolare? Cum au revenit ei în biserică?
-Eu sper să rămânem cu ceva, că am învățat ceva. Am avut o oportunitate extraordinară ca noi, familia, să ne unim mai mult. Să ieșim din case. Trebuie să ne reîmprietenim cu natura, cu păsările, cu florile. Doamne, ce minunat ar fi fost ca acel timp să fi fost petrecut astfel. Da, este interzis să se adune grupuri, dar în familie cred că se putea…
-Maica stareță de la Paltin-Petru Vodă povestea că, în primii ani, oamenii veneau cu mare dragoste la părintele Justin Pârvu. După vreo 7-8 ani pelerinii erau agitați, pentru ca în ultimii ani să vadă la ușa părintelui oameni agresivi. Era un tablou sugestiv al societății. Se simte în biserică, aici, acest lucru?
-Aș zice că euforia de la Revoluție s-a stins, dar ce am trăit recent sper să lase urme și să rămânem mai cu apetență spre interiorizare, spre prietenie cu ceilalți, spre dragoste de părinți, de locul natal. Și cu un curaj… Și curajul este o virtute.
Iată, îmi spunea un alt coleg: Părinte, legile acestea trec pe lângă noi și ei fac ce vor cu valorile noastre. Ba ne dau voie să ne împărtășim sau nu ne dau voie, ba tot felul de condiții. De ce nu ne-am băga și noi în politică? Dacă legea aceasta atât de controversată cu ora sexuală nu este clarificată în duhul tradiției noastre românești… Ar trebui ca noi, preoții, să candidăm toți. Să avem curajul, aplombul acesta. Iată, noi, toți preoții, vom candida la primăriile din toată țara…
-Ar fi acesta un manifest?
-Măcar ca manifest, da. Dacă la o comună sunt două sau patru parohii, un preot, cel mai competent, să candideze. Vă dați seama că noi atunci vom avea altă putere? Și de ce să nu trecem și în Parlament, să candidăm și acolo? Te suspenzi de la Mitropolie patru ani și faci treaba de primar așa cum trebuie. Noi avem structura cea mai puternică. Un mesaj, o recomandare pleacă și ajunge în ultimul cătun, în toate parohiile din țară. Trebuie să arătăm că suntem o forță.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
