Valeriu Iftime, președintele Camerei de Comerț Industrie și Agricultură (CCIA) Botoșani, a prezentat situația a mii de botoșăneni care și-a putea pierde locul de muncă.
Într-un mesaj publicat pe rețelele de socializare, Valeriu Iftime susține că 5.500 de botoșăneni pot rămâne fără locuri de muncă dacă nu se rezolvă urgent problemele din industria textilă și a confecțiilor.
Și că statul trebuie să aleagă între reducerea impozitării muncii în această industrie și disponibilizarea a mii de oameni.
Camera de Comerț și Industrie Botoșani se implică în rezolvarea acestei ecuații complicate prin punerea ei pe masa Guvernului.
Problema a fost dezbătută și în cadrul unei întâlniri cu oamenii de afaceri la Camera de Comerț.
Redăm mai jos mesajul integral, cu precizarea că intertitlurile ne aparțin.
Așa cum am promis într-o postare anterioară, revin cu detalii asupra uneia dintre temele abordate la întâlnirea de luni, 29 ianuarie 2024, cu reprezentanții mediului de afaceri botoșănean: problemele majore cu care se confruntă industria textilă și a confecțiilor.
Am avut discuții cu patru proprietari de fabrici din domeniu care au producție în Botoșani. Pericolul major care planează asupra acestei ramuri – un pericol care trebuie să ne apese pe toți și pentru care trebuie să căutăm soluții – este că prețurile produselor obținute la Botoșani, care depind de costurile cu manopera, adică de salariile plătite angajaților, devin prea mari pentru a mai fi competitive pe piața internațională a lohnului. În consecință, în mod firesc, toți cei care astăzi fac producție în regim de lohn la Botoșani, în industria ușoară, caută soluții de relocare. Asta înseamnă să plece în tari precum Maroc, Tunisia, Albania etc.
Toți sunt de acord că salariile angajaților trebuie majorate, deci că aceste costuri cu manopera trebuie să crească, însă creșterea trebuie să fie sustenabilă pentru a putea face un preț final corect, pe care îl caută piața internațională. Iar aici este o chestiune foarte complexă, un fel de contradicție între a crește nivelul salariului minim și a avea un preț de producție rezonabil pentru acest gen de afacere.
Mai mult decât atât, industria textilă și a confecțiilor are nevoie de predictibilitate, în condițiile în care fabricile încheie contractele cu mai mult de un an înainte de a intra în producție, iar orice modificare legislativă ce privește creșterea salariilor sau impozitare suplimentară de orice natură făcută în timpul anului dezechilibrează orice buget stabilit.
Am solicitat sprijinul firmei Diaconu Consult Office SRL, membră a Camerei de Comerț și Industrie Botoșani, pentru elaborarea unui material scris pe care îl vom promova ca o scurtă analiză: haideți să vedem cât plătește astăzi la bugetul statului zona Botoșaniului pe această industrie ca impozite și taxe și să comparăm cu cât ar trebui să cheltuiască statul dacă cei aproximativ 5.500 de muncitori din confecții (potrivit ultimelor date publicate de INS pe 2022) și-ar pierde locurile de muncă. Așadar, cât ar pierde statul român dacă acești muncitori la un moment dat, în august sau septembrie, ar rămâne fără locuri de muncă? Ce înseamnă ca valoare globală plata ajutoarelor sociale care ar trebui acordate acestor oameni? Cât ar costa, mai apoi, reconversia profesională a tuturor acestor persoane din industria textilă? Dar oare pot fi ele reconvertite?
În fapt, trebuie să măsurăm diferența pentru bugetul statului român dintre ceea ce ar însemna o măsură punctuală de reducere a fiscalității muncii pe zone geografice și ramuri industriale și, respectiv, închiderea unor ramuri vulnerabile, precum industria textilă și a confecțiilor, cu disponibilizarea a mii de oameni.
Concret, în industria textilă din Botoșani, acordând niște facilități la impozitul pe muncă, adică scăzând acest impozit, fabricile pot continua să producă aici, iar cei 5.500 de muncitori își pot păstra statutul de angajați, plătind în continuare statului un impozit, chiar dacă redus. Așa cum rezultă din calculele primare (pe care le vom finaliza în cadrul unei analize complete), dacă nu se acordă astfel de facilități, fabricile care produc în sistem lohn se vor muta în alte țări, iar statul va avea de acoperit cheltuielile legate de disponibilizări. Adică, în loc să încaseze niște bani la buget, chiar dacă mai puțini, statul va trebui să consume resurse bugetare pentru rezolvarea unor probleme sociale grave.
Personal, consider că o analiză foarte bine făcută, prin care să demonstrăm indubitabil că o reducere a fiscalității muncii în Botoșani pe industria textilă și a confecțiilor aduce un câștig tuturor, adică și statului, și muncitorilor, trebuie adusă urgent în atenția guvernanților. Oamenii ar avea în continuare unde munci, iar statul ar continua să câștige niște bani, evitând să ajungă să facă cheltuieli.
Fără îndoială că astfel de facilități trebuie acordate pentru un termen limitat, în care cei care lucrează în regim de lohn trebuie să analizeze dacă, în momentul în care costul muncii va ajunge într-un final să crească, vor putea rămâne, totuși, cu producția în zona Botoșani prin adoptarea unor măsuri de reformă interne sau vor fi nevoiți să plece de la noi. Și tot în acest interval, noi, oameni de afaceri, mediu politic și toți cei care trăim în Botoșani, trebuie să ne gândim foarte serios cum vom putea să reconvertim această forță de muncă pentru a o ocupa după dispariția regimului de lohn, astfel încât aceste mii de persoane să poată munci în continuare, plătind impozitele aferente statului. Așa cum suntem acum, nu avem practic nicio orientare, nicio strategie, nicio direcție spre care să ne îndreptăm.
În concluzie, am stat de vorbă cu niște proprietari de fabrici din industria textilă din Botoșani care, la această dată și în actualele condiții, sunt pur și simplu debusolați, care simt că sunt ignorați și că semnalele transmise prin tot felul de sindicate și de organizații profesionale nu au avut niciun efect asupra decidenților politici.
De aceea am hotărât ca, înarmați cu o analiză temeinică, bine documentată, convingătoare, bazată pe cifre, să facem și noi demersuri, prin intermediul Camerei de Comerț a României, la nivelul Guvernului, mai exact la Ministerul Muncii și Ministerul Finanțelor, în așa fel încât să se poată ajunge la o soluție, pentru a nu muta, cel puțin deocamdată, fabricile de confecții din Botoșani în alte părți ale lumii. Sper că demersul nostru va fi încununat de succes!
