De vreo două săptămâni încerc să le palpez liberalilor adevăraţi gândurile politice, pentru asta am purtat discuţii cu mai mulţi simpatizanţi ai acestui controversat partid, e drept, nu am bătut spre vârful partidului ştiind faptul că tocmai de acolo s-a alterat peştele şi că este o zonă interzisă sincerităţii. Concluzia e una simplă, liberalilor a început să li se bifurce limba, devin un fel de reptile politice, gândurile lor bat în două direcţii, vor şi cu slănina în pod şi cu buzele unse. Sunt convins că populaţia va sesiza anomalia şi-i va sancţiona, dar până la alegeri să vedem cum percep ei politica.
Întrebaţi fiind dacă PNL este poziţionat doctrinar pe dreapta eşichierului politic, toţi au răspuns afirmativ. Au început să devină ambiguu în momentul când au fost puşi să se pronunţe asupra alianţei PNL cu PSD. Cu toate că privesc cu suspiciune alipirea de social-democraţi, cei mai mulţi sunt mulţumiţi de USL motivând că numai în acest mod pot scăpa de PDL de la guvernare, pe care-l consideră principalul vinovat pentru topirea Alianţei DA. Aici apare primul vertij interpretativ, greu de explicat. Să nu uităm că alianţa dintre PNL şi PD a fost cât se poate de asemănătoare cu cea de astăzi dintre PSD şi PNL, şi atunci, ca şi acum, era vorba de-un concubinaj nesănătos, între un partid de stânga şi unul de dreapta. În acele momente PD lui Traian Băsescu încă nu-şi clarificase ideologia, era perceput ca fiind social-democrat, abia că se desprinsese de partidul mamut al lui Ion Iliescu, nu înţeleg de ce după o experienţă traumatizantă un partid istoric ca PNL repetă aceeaşi greşeală.
Să facem recapitularea acelor momente. Alianţa DA s-a fracturat din vina ambelor părţi, orgoliile celor doi lideri politici, e vorba de Călin Popescu Tăriceanu şi de Traian Băsescu, au pus capăt unei iluzorii colaborări, unul trăgea hăis iar celălalt cea, rămâne ca dvs. să-i poziţionaţi după cum vă convine, în funcţie de simpatii. Abia după divorţ PD şi-a redefinit doctrina intrând şotânc - şotânc în rândul partidelor populare, fiind ajutaţi de liberalii nemulţumiţi de Tăriceanu.
Un alt aspect care m-a frapat a fost faptul că liberalii adevăraţi sunt mai nemulţumiţi de liderul lor de partid, e vorba de Florin Ţurcanu, decât de alianţa cu PSD, pe deputat îl văd într-o lumină palidă considerându-l un om lipsit de educaţie politică, mult prea bolovănos pentru a conduce un partid de asemenea anvergură, în schimb, îi apreciază implicarea în „tragerea sforilor” pentru binele aleşilor locali argumentând acest aspect cu modul cum a ştiut să controleze doi ani la rând, de pe băncile opoziţiei, împărţirea bugetului judeţean în favoarea primarilor penelişti.
În cazul în care, după alegerile din toamnă, USL va ajunge la guvernare sunt convins că-n maxim trei luni vom vorbi despre o păruială istorică dintre cele două partide. Rămâne ca timpul să confirme sau să infirme supoziţia mea.
Lucian ALECSA
