«Dar uite, aceste vremuri n-au venit, iar bănuţii agonisiţi au făcut pui, acum îşi permite să-şi „bage picioarele” în locurile natale şi-n politică şi s-o taie la Bucale fără nici cea mai mică remuşcare»
Unul dintre îndemnurile useliştilor către botoşăneni este acela de a nu părăsi locurile natale pentru a pune umărul, cu mic cu mare, la înflorirea Botoşaniului. Mesajul cuprinde o bună doză de patriotism local, aspect ce nu-i deloc criticabil, în schimb gestul celui care l-a pus pe hârtie e plin de ipocrizie. După cum ştim senatorul Gheorghe Marcu este unul dintre preşedinţii Uniunii, cu siguranţă că şi d-lui a pus „umărul” la redactarea fluturaşului electoral pe care tot felul de copilaşi nevoiaşi îl strecoară în căsuţele poştale ale botoşănenilor. Pe dl. senator îl cunosc de ceva timp şi nu-i pentru prima oară când dă dovadă de făţărnicie , dar din momentul intrării în politică această latură a caracterului său e tot mai evidentă.
Pot afirma fără să greşesc că Gheorghe Marcu a fost un om foarte norocos la viaţa lui, de peste două decenii stă numai pe creasta valului înaintând vertiginos spre tot felul de funcţii fără a depune eforturi prea mari şi fără a da prea mult din pagaie. În permanenţă vântul i-a fost favorabil. Veţi spune că a dat dovadă de abilitate şi că acest lucru este un mare merit în configurarea unui destin. Da, este adevărat, numai dacă acest lucru l-ar fi făcut fără să-i afecteze pe cei din jur, dar atâta timp cât se foloseşte de minciună pentru a-i fi doar lui bine consider că-i o lipsă totală de caracter. Şi chiar atunci când şi-a luat acea vacanţă politică de câţiva ani trecând director la FPP II Moldova şi apoi la SIF Moldova n-a fost cheie de biserică, a tras tot felul de sfori umplându-şi teşchereaua pentru vremuri grele. Dar uite, aceste vremuri n-au venit, iar bănuţii agonisiţi au făcut pui, acum îşi permite să-şi „bage picioarele” în locurile natale şi-n politică şi s-o taie la Bucale fără nici cea mai mică remuşcare. Acestea sunt doar câteva tuşe din crochiul de om politic al senatorului Gheorghe Marcu.
După cum ştim, din toamnă ne părăseşte definitiv, pleacă în capitală, va fi vicepreşedintele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare pe un salariu „modic”, de vreo 10 mii de euro pe lună. Toată viaţa banul i-a fost cel mai bun aliat, individul e de-un pragmatism cu pronunţate accente de nesimţire, nici că-i pasă că pe timpul campanie din 2008 a antrenat în discuţii sforăitoare tot felul de promisiuni, în cei patru ani de mandat n-a făcut decât să-şi vadă de propriile interese, sporadic s-a implicat în politica botoşăneană, doar atunci când a avut de debitat minciuni. Dar poate că cea mai evidentă dovadă de ipocrizie a exprimat-o în timpul Congresului Naţional al PSD-ului din 2010, a plecat la Bucureşti cu numele lui Mircea Geoană pe buze iar când a fost momentul votul s-a schimbat radical obligându-şi colegii botoşăneni să pună stampila pe numele lui Victor Ponta. Ca ultim gest, pentru a ne demonstra cât de democrat lucrează, l-a numit deja pe „cumătrul” său, nimeni altul decât Andrei Dolineaschi, drept succesor la tronul social-democraţiei botoşănene. Cine se aseamănă se adună, sau altfel spus: tusea şi junghiul politicii locale mereu împreună.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
Gheorghe Marcu – mutare în plic pentru o leafă de vreo 10.000 de euro
Gheorghe Marcu şi-a anunţat demisia din fruntea PSD - AFLĂ cine îi ia locul
