«Păi acest brav ostaş al social democraţiei dâmboviţene şi-a băgat picioarele până şi-n Constituţie, în nimicnicia lui se crede un pui de zmeu când de fapt nu-i decât un pui de oltean orgolios, cu veleităţi de hoţ de idei»


Poate că-n aceste zile ar fi fost nimerit să fi scris mai mult despre Florin Ţurcanu şi despre noile sale veleităţi descoperite odată cu ungerea în funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean, acelea de om de serviciu. Omuleţul este mai preocupat de spălarea covoarelor  şi de cumpărarea de hârtie igienică decât de starea drumurilor judeţene pe care le-a lăsat în paragină prin decizia luată în primăvara acestui an de către confraţilor săi uselişti. „Împăratul”, precum îi place să i se spună după plăcerea provocată de aşa zisa epigramă a primăraşului  de la Vârfu Câmpului, se dovedeşte a fi ceea ce este „de acasă” şi nu ceea ce se crede a fi, câţiva ani vom avea în fruntea judeţului un preşedinte cu bâtă şi nu cu sceptru. Uite, aşa vom fi mai uşor luaţi în seamă de presa centrală, cu precădere în revista „Caţavencu”. Tot suntem în anul Caragiale, pe 10 iunie botoşănenii s-au gândit să-l sărbătorească pe marele dramaturg într-un mod original, au votat unul dintre personajele sale, îl avem în carne şi oase în fruntea judeţului, deja cortina a fost trasă, spectacolul a început. Acest subiect îl voi dezvolta cu altă ocazie, acum vreau să mă opresc asupra unui fapt cu ecou naţional şi chiar internaţional. Este cazul „Adrian Năstase”.
De cum a pus mâna pe putere, plagiatorul Victor Ponta a încercat să subjuge Justiţia, mai pe şleau spus: s-o facă fată de casă, aşa cum era pe timpul idolului său Adrian Năstase,  atunci pe când Rodica Stănoiu cocea dosare politice după bunul ei plac. Chiar din primele zile plagiatorul  s-a folosit de agresivitate în raport cu Justiţia, a încercat s-o intimideze prin tot felul de gesturi, obraznic a fost în momentul în care a hotărât ca deciziile Parlamentului să nu mai primească avizul de constituţionalitate din partea Curţii Constituţionale. Atenţie, conform Constituţiei această instituţie „ asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale , a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului”.  Păi acest brav ostaş al social democraţiei dâmboviţene şi-a băgat picioarele până şi-n Constituţie, în nimicnicia lui se crede un pui de zmeu când de fapt nu-i decât un pui de oltean orgolios, cu veleităţi de hoţ de idei.
Plecând de la obrăzniciile lui Ponta din aceste zile putem face tot felul de speculaţii, una, ce mi se pare veridică,  sună cam aşa: judecătorii care au avut de dat un verdict în cazul Adrian Năstase s-au solidarizat cu fraţii de la Curtea Constituţională  care au fost umiliţi de atitudinea arogantă a premierului şi-au hotărât să dea o sentinţă finală cât se poate de corectă ignorând faptul că cel vizat a fost cândva premier. Poate mă înşel, dar o concluzie tot putem trage: Justiţia nu mai suportă botniţă politică.
Cât îl priveşte pe Victor Ponta, acest individ e cam terminat politic, deja este anatemizat cu statul de plagiator în formă repetată. „Micul Titulescu” a furat din operele confraţilor de breaslă cu neruşinare, cred că la tupeul de care dă dovadă este capabil să-şi însuşească şi să semneze orice carte pe care pune mâna. Ce credibilitate mai poate avea un asemenea individ în faţa Europei? Deja cadrele universitare din ţară vor să iasă în stradă şi să-i ceară demisia. Zilele acestea „ cazul Ponta” a ţinut capul de afiş în presa internaţională. Aşa se mai aude de România în lume!
Lucian ALECSA