De câţiva ani buni tot spunem că suntem europeni, dar în traiul nostru de zi cu zi nu s-a schimbat mai nimic, ba din contra, criza ne-a gârbovit şi mai rău. Dacă pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, ţăranul Gheorghe Cârţan, zis badea Cârţan, răspânditor al cărţii româneşti în satele transilvane, a călătorit pe jos până la Roma pentru a vedea Columna lui Traian şi alte mărturii despre originea noastră latină, astăzi mii de români pribegesc spre colinele Romei sau spre Peninsula Iberică doar pentru a-şi căuta de lucru şi subzista vremurilor grele.
Cincizeci de ani de comunism şi încă vreo douăzeci şi unu de hărcăteală democrată ne-au cam atrofiat simţul naţionalismului autentic. Trist dar adevărat. Bieţii oameni pleacă fără nici o ţintă, fără nici un Dumnezeu, împinşi de sărăcia şi de necazuri, îşi iau lumea în cap şi pe aici ţi-e drumul! Se opresc acolo unde simt că le-ar surâde norocul, unii reuşesc, alţii se aleg cu câte un coşmar. Dacă ai sta să le asculţi poveştile, te trec fiorii şi înclini să crezi că suntem cu adevărat blestemaţi. Este îngrozitor să te trezeşti printre străini, cu stomacul gol, persecutat de expresia “ţigan din România” şi hăituit de fantoma traiului de acasă. Sunt şi români care au fost „cumpăraţi” pentru inteligenţa lor, tinerii în special,care, într-adevăr, o duc bine, dar, sinceri să fim, nu sunt plătiţi pe măsura muncii pe care-o depun, faptul de-a veni dintr-o ţară „ bezmetică” le stigmatizează personalitatea. Până acum au plecat în pribegie peste trei milioane de români, au ales Italia şi Spania, unde încă se caută forţă de muncă necalificată. Cu toate acestea, în mod indirect, aceşti oameni fac şi un bine ţării, banii câştigaţi ajung în circuitul naţional, generând prosperitate familiilor rămase acasă. Politicienii noştri îi tratează precum pe nişte străini, poate şi mai urât, după ce şi-au exprimat votul la prezidenţiale după cum au poftit, era cât pe ce să fie “deznaţionalizaţi” de către pesedişti şi liberali, doresc chiar să le interzică dreptul de-a vota.
Avem şi foarte multe exemple pozitive, poetul Dorin Tudoran trăieşte de peste douăzeci şi cinci de ani în America, dar a rămas, în întreaga lui fiinţa , un adevărat român şi nu se bate cu pumnul în piept pentru acest fapt. Judeţul nostru se poate “lăuda” ca fiind fruntaş în ceea ce priveşte numărul exilaţilor, săptămânal, zeci de botoşăneni îşi iau tălpăşiţa şi pleacă în străinătate, aspect care ar trebui să-i îngrijoreze pe cei ce au în mână destinele judeţului.
Lucian ALECSA