«Din păcate această imagine este pe zi ce trece tot mai înceţoşată, liderul liberal Crin Antonescu a început să se comporte ca un hipopotam, se pare că-i face o deosebită plăcere să înoate în mlaştină, să duhnească a mâl, să nu mai ţină cont de înaintaşii liberali şi să-şi exhibiţioneze frustrările într-un mod infantil şi agresiv»

Este vorba de Crin Antonescu. Veţi întreba de unde până unde această comparaţie. E drept, la prima vedere pare destul de deplasată, am să încerc s-o explic. Crin Antonescu moşteneşte un partid care a făcut istorie în politica românească, fondat şi întreţinut la înalte standarde politice şi morale de către cea mai renumită familie de politicieni români, familia Brăteanu. Chiar şi-n perioada comunismului, când a fost trecut în adormire, partidul nu şi-a pierdut identitatea, a respirat prin acei câţiva liberali de marcă ajunşi în exil. După ’90 a reapărut pe scena noastră politică alături de ţărăniştii seniorului Corneliu Coposu, exprimându-se  ca două formaţiuni de dreapta care au tot încercat să facă faţă agresivităţii neocomuniştilor din anturajul lui Ion Iliescu. Cu toate că în perioada lui Radu Câmpeanu a comis şi destule compromisuri, PNL-ul a reuşit să-şi conserve identitatea de dreapta, primul care a schimbat macazul schimbându-i oarecum orientarea a fost Călin Popescu Tăriceanu dar, atenţie, fără a-l destructura, fără a-l dilua doctrinar şi fără a-l abandona în braţele social-democraţiei.
Când vorbesc despre PNL am în faţă un acvariu plin cu peştişori viu coloraţi agitând o apă cristalină. E un partid cu oglinda cea mai transparentă din istoria modernă a României, perioada interbelică, de mare efervescenţă spirituală  şi economică, este expresia competenţei şi loialităţii acestei formaţiuni politice faţă de poporul său. Din păcate această imagine este pe zi ce trece tot mai înceţoşată, liderul liberal Crin Antonescu a început să se comporte ca un hipopotam, se pare că-i face o deosebită plăcere să înoate în mlaştină, să duhnească a mâl, să nu mai ţină cont de înaintaşii liberali şi să-şi exhibiţioneze frustrările într-un mod infantil şi agresiv. De câţiva ani a uitat ce hram poartă partidul, se comportă haiduceşte, a ajuns la un grad de inconştienţă greu comparabil cu al vreunui alt lider politic, pentru a-şi astâmpăra propriile orgolii gonflabile a fost în stare să arunce PNL-ul într-o alianţă neortodoxă, care nu are la bază nici o regulă care să ţină de doctrina liberală, e un melanj politic de cea mai joasă speţă. Mulţi spun că liderul liberal ar fi un adevărat „animal politic” care ştie ce vrea de la viaţă şi face aceste jocuri meschine doar pentru a resuscita partidul, a-l ţine în viaţă, altfel partidul ar dispărea de pe scena politică, la fel cum a păţit-o PNŢCD. Da, e bine ca în numele partidului să te sacrifici, să fii „animal politic”, dar sigur, în cazul lui Crin Antonescu nici pe departe nu-i vorba de aşa, liderul liberal se mişcă greoi pe scena politică, simţul olfactiv şi-l foloseşte doar când e vorba de propriile lui interese, nicidecum pentru binele partidului, îi place la nebunie să se bălăcească în balta social-democraţiei, sugrumă ideile de dreapta cu-n sadism rar întâlnit. De când a dat mâna cu Victor Ponta a uitat în totalitate de doctrina liberală, se dedă unui populism ieftin, de tarabă, doar pentru a rămâne în fruntea partidului, se agaţă de gândul obsesiv că într-o bună zi va ajunge la Cotroceni.
Iaca, acest hipopotam de acvariu printr-o viclenie ordinară s-a văzut preşedintele Senatului, peste câteva zile îşi va face somnul de dimineaţă în Palatul Cotroceni. Trăim cele mai negre momente postdecembriste, Constituţia a ajuns preş în faţa hipopotamilor. Bravo drag popor român, fiţi alături de USL-işti!
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
SCRIE SCRIITORUL : Liberali gheboşi şi liberali cocoşi