«Pe celelalte nivele ale societăţii situaţia e asemănătoare, pe ici pe colo mai găseşti câte un ales „lustrabil”, cum e cazul celor doi primari din judeţul nostru, este vorba de Costinel Ciubotaru de la Suliţa şi de Ioan Ursachi de la Mileanca»
În sfârşit, după 22 de ani de aşteptare, legea lustraţiei a făcut ochi. Da, dar este extrem de anemică şi nu indică ţinta, politicienii, cu mic cu mare, dau din colţ în colţ privind-o cu suspiciune ca pe un pui de bogdaproste. Şi parcă pentru a avea şi-o conotaţie hazlie vă amintesc c-a trecut de Parlament într-un moment cum nu se putea mai ciudat; s-a întâmplat în prejma zilei de naştere a celui mai lustrat dintre lustraţii naţiei, de curând bolşevicul şi măcelarul ei, Ion Iliescu, a împlinit vârsta de 82 de ani. Tovarăşul Ilici e sprinten şi arată foarte bine, ca la 60 de ani, probabil că ultimii 22 de ani nu i-a mai pus la socoteală, lăsându-i să băltească în sângele victimelor Revoluţiei din ’89. Să nu uităm că primul proiect al acestei legi a fost încorporat în Proclamaţia de la Timişoara chiar în acel decembrie sângeros, care dacă ar fi fost luată în seamă astăzi am fi fost mai aproape de occident.
Cu siguranţă, legea nu va mai putea face victime, dacă-i întrebi pe politicieni, nici unul nu se simte vizat, ba din contra, foştii securişti şi comunişti se simt persecutaţi sau chiar victimizaţi. În cazul acesta putem concluziona că legea cu pricina e doar o injecţie la un picior de lemn. Cei mai mulţi dintre cei „atenţionaţi” suferă de amnezie, întorc spatele propriului lor trecut, iar puţinii care îşi mai amintesc câte ceva despre răul făcut semenilor pe timpul dictaturii pun totul pe seama contextului şi „situaţiei ca atare”. Aceasta fiind şi motivaţia oficială a lui Dan Voiculescu, mahărul antenelor, cel care şi-a turnat până şi rudele la Securitate.
Conţinutul legii e lapidar şi destul de ambiguu, concret, doar cei care au făcut poliţie politică şi activiştii comunişti, care au fost retribuiţi pentru activitatea lor politică, sunt vizaţi. Ce ne facem cu foştii securişti care încă mai ocupă funcţii publice importante? Legea tace. Dacă individul nu are hotărâre judecătorească definitivă, precum că ar fi făcut poliţie politică, e curat ca lacrima… crocodilului. Se pare că doar foştii nomenclaturişti sunt cei vizaţi în mod special, dar, să fim sinceri, au rămas foarte puţini prin structurile statului, îi poţi număra pe degetele unei singure mâini. Sunt convins că şi ăştia vor găsi ceva „supape” de oxigenare, în rest, componenţa Parlamentului pare a fi... imaculată. Pe celelalte nivele ale societăţii situaţia e asemănătoare, pe ici pe colo mai găseşti câte un ales „lustrabil”, cum e cazul celor doi primari din judeţul nostru, este vorba de Costinel Ciubotaru de la Suliţa şi de Ioan Ursachi de la Mileanca.
În această perioadă liderii partidelor lucrează din greu la listele privind candidaţii ce vor intra în lupta electorală, sunt sigur că „in corpore” vor ignora această lege invocând dreptul constituţional al fiecărui cetăţean de a alege şi de a fi ales. Concluzia e una şi bună: legea lustraţie a fost dată doar de ochii lumii şi mai cu seamă pentru a fi încălcată, ca orice lege din această ţară.
Lucian ALECSA
CITEŞTE ŞI:
Buhăianu anunţă încheierea erei comuniştilor din PSD, dar uită turnătorii PDL
