Masoneria este o organizaţie destul de controversată, iar acest fapt se datorează în primul rând „discreţiei” cu care masonii se prezintă în faţa lumii lăsând o umbră de mister asupra lor. Începuturile se pierd în negura timpului cu adieri mai pregnante în lumea evului mediu, dar ca asociaţie modernă şi bine organizată apare în secolul 18, mai întâi  în Europa şi la o distanţă de câţiva zeci de ani în America. Masoneria este diversificată în peste 50 de rituri. După cum se ştie, această asociere fraternă de elite a stat la baza marilor mişcări sociale din istoria modernă a omenirii, începând cu epoca fanariotă a pătruns şi la noi. Peste ea mai pluteşte şi anatema unei mişcări oculte, necurate , care ar fi generat de-a lungul timpului şi acţiuni reprobabile.
Se spune că revoluţiile de la 1948, din întreaga Europă,  au fost regizate de masonerie, să  nu uităm că  Nicolae Bălcescu a avut un mare grad masonic câştigat cât timp a studiat la Paris. Marii intelectuali ai României, din toate vremurile, au aderat la această organizaţie, cercul «Junimea» a fost iniţial o mişcare masonică, Unirea Principatelor a fost gândită în casa lui Vasile Pogor. De la Vasile Alecsandri la I.L. Caragiale, de la Mihail Kogâlniceanu la Alexandru Ioan Cuza cu toţi au făcut parte din Masonerie. De altfel trebuie amintită contribuţia Masoneriei la Marea Unire din 1918, este ştiut rolul lui Alexandru Vaida Voevod la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919-1920. Această organizaţie a avut o perioadă de tăcere, din 1948 când autorităţile comuniste ordonă închiderea lojilor masonice din ţară, începe să activeze abia după 90’, în ţară s-a structurat o mişcare masonică sub trei obedienţe: „ Marele Orient al Franţei”, „Marele Orient al Italiei” şi loja ”Americano- canadiană”.
Am făcut această scurtă incursiune în istoria Masoneriei spre a deschide subiectul şi a risipi câtuşi de puţin ceaţa din jurul acestei organizaţii internaţionale. Nu tot timpul…  e atât de negru precum pare. Şi-n judeţul nostru sunt cunoscuţi câţiva masoni, dar e timpul s-o spunem pe şleau, cei care ies în faţă nu sunt decât nişte trepăduşi, rolul acestora fiind mai mult unul decorativ, sunt aruncaţi la înaintare cu scopul de a distrage atenţia de la adevăraţii masoni, cei care de fapt conduc destinele comunităţii. În cele mai multe cazuri masonii nu lucrează la vedere, ei sunt doar realizatori de scenarii, pregătesc în taină tot felul de indivizi care, într-o totală necunoştinţă de cauză, servesc interele grupului. Ceea ce spun nu este o simplă fabulaţie, este doar confesiunea unui mason trecut în adormire din motive «disciplinare». 
Atâta timp cât vor sta cu vălul secretomaniei peste chipuri, vor incita în fel şi chip fanteziile celor din jur. Cine ştie, poate că  aşa-i mai bine, e un mod discret de-a stimula imaginaţia semenilor.
Lucian ALECSA