Cei mai amnezici dintre români sunt politicienii, dacă astăzi spun una, mâine spun cu totul altceva fără să le fie în vreun fel ruşine. De cele mai multe ori îi ascultăm cu gurile căscate, le luăm în seamă spusele, sunt şi momente când le aplaudăm discursurile, după care rămânem dezumflaţi la ideea că am fost minţiţi iar vreo patru ani stăm pe la uşile lor cerşind câte un sfat, dar ce să le faci, ăştia sunt, este o vorbă în popor care sună cam aşa: ”asta-i soarta românului mărunt, să stea la uşa politicianului niţel mai mult”. Întrebarea este: le joacă memoria feste acestor indivizi că de îndată uită tot ce-au promis pe timpul campaniilor electorale? Nicidecum!
Pentru a intra în politică trebuie să dai dovadă de câteva „abilităţi native”: să ai o memorie cât de cât bună, să ştii trăncăni fără să exprimi ceva concret şi, nu în ultimul rând, să ai obrazul gros precum şoriciul. Bine, mai sunt şi alte multe „calităţi” pe care e bine să le ai, dar astea sunt cele esenţiale. Dacă până în ’90 eram conştienţi că suntem minţiţi, dar nu aveam nici o posibilitate să reacţionăm în vreun fel, imediat după revoluţie am trăit iluzia că lucrurile s-au schimbat fundamental şi că politica se face la vedere şi numai cu acceptul nostru. Ei da, a fost cea mai râncedă gogoaşă pe care am înghiţit-o,  Ion Iliescu ne-a ambalat-o în foiţă de staniol rusesc, ne-a îndemnat să inhalăm aburul plin de mirodenii, lăsându-ne apoi s-o îngurgităm fierbinte. Când ne-am dat seama că am fost fripţi, era mult prea târziu. Paradoxul e altul, chiar din acel moment ne tot plângem că ni se livrează mereu gogoşi alterate, dar nu luăm nici o atitudine faţă de diversionişti. Veţi spune că peste tot în lume, chiar şi-n cele mai democratice ţări, politicienii sunt la fel, sunt mincinoşi. Nu-i chiar aşa, acolo cei ce umblă cu cioara vopsită sunt de urgenţă sancţionaţi de electorat şi nu mai pupă funcţii publice în vecii vecilor, pe când politicienii noştri nu mai au nici un scrupul, mint cu neruşinare, nici că le pasă de greaţa pe care ne-o provoacă, se rotesc şi se reciclează între ei de nu mai ai de unde alege.
Am intrat în an electoral, începe bâlciul, se pregătesc scenariile, se ascut baionetele, numai românul de rând stă cu ochii-n soare aşteptând vremuri mai bune, criza ne-a subţiat la maţe, nu mai avem nici forţă să-i huiduim, iarăşi tot felul de troglodiţi ne vor lua minţile cu promisiuni şi minciuni. Nu ne rămâne decât să ne deşteptăm  şi să medităm ceva mai mult asupra  versurilor imnul naţional: „ Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte / În care te adânciră barbarii de tirani! / Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soartă! /La care să se închine şi cruzii tăi duşmani!”.
Lucian ALECSA