Gheorghe Vâzdoagă e considerat un fel de Viorel Hrebenciuc al Botoşanilor, e un tip uns cu toate alifiile, ca politician e destul de şiret, are abilitatea de-a cădea în picioare şi atunci când este îmbrâncit mişeleşte, e un sforar fără pereche, şi-a făcut prieteni din toate partidele, numai că nu aduce cu un şobolan rozaliu, ci mai degrabă cu un motan birmanez, gata oricând să sară la beregata celui din faţa sa, fie că-i din acelaşi culcuş sau din cuşca vecină. E pe scena politică de câţiva ani buni; l-a slujit cu devotament, înjurături şi muşcături pe bădia Constantin Conţac, pe când acesta era cel mai tare din parcarea social-democraţiei botoşănene, câţiva ani a mâncat din palma lui Mihai Baltă după care i-a tras acestuia câteva şpiţuri la gioale, a mângâiat-o pe denivelările trupeşti şi pe d-na Viorica Afrăsinei, pe când era deputată, după care a trecut pe strada alăturată. Orice s-ar spune, când îi zburdă neuronul dă replici inspirate atât celor din opoziţie cât şi colegilor de partid. Întrebare e: ce n-a făcut dl. Ghiţă Vâzdoagă de când e în politică?
De câţiva ani buni are şi-o funcţie serioasă în partid, este secretarul general al Organizaţiei Judeţene PSD, la prima vedere pare a-i duce trena preşedintelui Ghiţă Marcu, dar după cum şoptesc unii colegi de-ai domniei sale a cam început să-i poarte sâmbetele senatorului, îl consideră un tip prea moale pentru a putea duce la bun sfârşit un război greu cum se anunţă a fi cel de la anul. D-lui Vâzdoagă nu i-a picat deloc bine desemnarea deputatului liberal Florin Ţurcanu drept candidat pentru preşedinţia Consiliul Judeţean, l-ar fi dorit pe Costică Macaleţi, cică numai aşa ar fi dispărut mirosul de brânză din USL. Vorba aia; ce mi-e fleţ, ce mi-e nătăfleţ!
În şedinţele Consiliului Local dl. Gheorghe Vâzdoagă e foarte guraliv, ce mai, e prototipul omului nou, e un tip multilateral dezvoltat, se pricepe la toate; poate da atât lecţii de istorie despre centrul vechi, de asemenea poate vorbi la nesfârşit despre obligaţiile poliţiştilor locali, se pricepe şi la apă, dar probabil că şi la sapă, unde mai pui, dacă are chef îşi poate întări muchii, îşi poate umfla bojocii făcându-se auzit până la Cotroceni sau la Palatul Victoria. Deh, ce nu poate un politician versat ca el! Mai ieri s-a luat şi de consilierii PSD, criticându-i pentru lipsă de combativitate faţă de abuzurile conducerii de la Nova Apaserv SA. Probabil că dacă se privea în oglindă în acel moment s-ar fi regăsit şi el printre duplicitarii pesedişti, suntem obişnuiţi să-i vedem pe politicienii botoşăneni făcând gura mare prin şedinţe contra adversarilor politici ca apoi să dai de ei stând la aceeaşi masă în faţa unui pahar de „Fetească”. Concluzia: pe scena noastră politică mişună cele mai mârşave vietăţi.
Lucian ALECSA
