După câţiva ani de presă pot afirma că am început să-i cunosc destul de bine pe aleşii locali, o mai mare atenţie am acordat-o primarilor, ei fiind de fapt „ordonatorii” de mălai, prin mânuţele lor trec banii publici. Impresia este că judeţul nostru are foarte puţini primari autentici, majoritatea celor aleşi pentru această funcţie nu ştiu pe ce lume sunt, sunt conectaţi doar la propriile lor interese, iar comunitatea care i-a promovat nu reprezintă pentru ei decât o microfaună, o masă de manevră. Paradoxal, dacă-i iei repede şi-i întrebi ce hram poartă în societate au răspunsul pregătit, îţi trântesc cu emfază: „sunt alesul comunităţii, reprezint interesul celor care m-au ales”, în realitate nici într-o parte a corpului nu-i doare de necazul aproapelui.
Primarii judeţului pot fi împărţiţi în mai multe categorii. Primii pe care i-aş radiografia niţel sunt cei trecuţi în adormire de la sine voie, aceştia se mai numesc şi sforăitori, de cum se trezesc şi până în noapte se culcuşesc în sediul primăriei şi moţăie, nici că le pasă de doleanţele cetăţenilor. Dacă e să dăm un procent, aceştia reprezintă peste 50% din numărul aleşilor. Un exemplu este primarul de la Răuseni, un oarecare domn Olaru Florin, de cum a fost ales a intrat în bârlog şi tot sforăie, şi-o face într-un mod „silenţios”, parcă de teamă să nu-şi deranjeze sătenii. La fel de „activ” în exprimare este şi primarul oraşului de frontieră Ştefăneşti, numele său de botez este Ştefănel Rusu. Cei drept, diminutivul prenumelui spune totul: e un mucos, un novice în administraţie, un bramburit în gândire şi leneş din fire, aşa zisul oraş arată ca după bombardament, evreii care-i întreţineau arderea în perioada interbelică, făcând din Ştefăneşti un târg renumit, au plecat, iar localnicii par dezinteresaţi de propriul lor statut de „orăşean”, unde mai pui că e şi „viu colorat”, rromii noştri îi dau o notă de… originalitate. Şi Gică Iliescu de la Gorbăneşti e primar fantomatic, face parte tot din categoria celor trecuţi în adormire.
La celălalt pol sunt primarii vizibili, ce-i drept îi poţi număra pe degetele unei singure mâini. Dar şi primarii din această categorie pot fi împărţiţi pe… nuanţe, unii sun vizibili prin activităţile pe care le întreprind în folosul comunităţii, dar sunt şi primari care sunt un fel de ţambalagii ai propriilor realizări, cum prind ocazia cum fac tot posibilul să-şi amplifice meritele, sunt dispuşi la mici spectacole de bufonerie şi exhibiţionism. Chiar zilele acestea am întâlnit un primar activ, e într-o permanentă alergare, implementează mai multe proiecte deodată, poate că nu-i merge totul ca pe roate, poate că mai şchiopătează din când în când din cauza unor mici „entorse” bugetare, mai are şi poticneli din cauza crizei, dar lasă urme vizibile în urma lui şi nu prea ştie ce-i odihna. Este vorba despre primarul comunei Pomârla, Dumitru Chelaruu. La fel de activ este şi primarul comunei Albeşti, Mihai Amarandei.
Va veni timpul să trag crochiul fiecărui primar în parte, să le evidenţiez părţile luminoase, dar să le amplific şi ”negii” comodităţii, pentru binele comunităţii.
Lucian ALECSA
