Ca naţie trecem printr-o perioadă extrem de delicată, numai că politicienii noştri ori sunt miopi, ori nu stăpânesc realitatea. De câţiva ani încoace, tot mai mulţi români se „internaţionalizează”, merg să-şi încerce norocul în alte ţări, cu mult mai bogate şi mai… calde. Lecţiile de naţionalism eroic declamate de ”patrihoţii” naţionali le-au creat o hiperaciditate existenţială, generându-le o stare de inconfort… mioritic. Cu vorbe goale nu-ţi poţi potoli foamea, darămite să-ţi hrăneşti sufletul cu patriotism de mucava.
Ultimele statistici arată că peste trei milioane de români lucrează în străinătate, mai sunt peste un million care muncesc ilegal, aşa că numărul lor este cu mult mai mare. Ţările cele mai tentante sunt Spania şi Italia, iar domeniile principale unde-şi desfăşoară activitatea sunt: agricultura, munci necalificate şi îngrijire la domiciliu. Dar mai sunt români plecaţi la muncă şi-n alte state, precum Germania, Portugalia şi Israel. În Germania sunt căutaţi constructorii, asistenţii medicali şi bucătarii, iar în Israel, în principal, constructorii. De obicei emigranţii sunt persoane sănătoase, cu studii medii, şi care sunt dispuse să se înhame la fel de fel de munci, unele chiar ruşinoase, iar pretenţiile lor sunt minore. Tragic este faptul că-n ultimul timp au început să emigreze şi foarte mulţi intelectuali, nu mai pot face faţă greutăţilor cu salariile de mizerie cu care sunt „serviţi” de către statul român. Conform sondajelor, moldovenii sunt cei mai dispuşi să plece; lasă casă, lasă istorie glorioasă şi-o iau în pribegie. Atenţie, botoşănenii sunt primii într-un asfel de clasament al emigranţilor!
Toate aceste fapte comportă atât avantaje cât şi dezavantaje. În primul rând vin în ţară anual câteva miliarde bune de euro, aceşti bani ajută la plata importurilor şi la întărirea leului. Ca efect negativ, banii aduşi pun presiune pe importuri, ceea ce poate conduce la o inflaţie mai mare. Un alt aspect negativ este faptul că mâna românească de lucru este privită de occidentali ca fiind cea mai ieftină din Europa, fapt ce poate determina o „absorbţie„ şi mai mare de români care să lucreze pe bani puţini. Mă întreb: acest lucru nu este extrem de periculos pentru naţia noastră? Nu cumva în 2011, după ce vom obţine viza Shengen, cei de aici ne vom număra pe degete? Nu cred ca această criză mondială să stopeze hemoragia de români spre occident.
Şi apoi, un aspect îmi rămâne de neînţeles în cazul politicienilor ; preşedintele Traian Băsescu le urează drum bun românilor ce-şi părăsesc ţara, iar Guvernul lucrează la o lege prin care se încearcă stimularea creşterii democrafice. Păi d-lor, de ce unul hăisa şi altul cea? Sau poate că aţi ajuns la concluzia că România a devenit un « bazin uman» care să producă forţă de muncă ieftină pentru occident ? Greu de înţeles !
Prin secolul XIX , istoricul german Robert Roesler în cartea sa „Studii româneşti. Cercetări asupra istoriei vechi a românilor” a susţinut teza potrivit căreia poporul român s-a format exclusiv în sudul Dunării, de unde ar fi imigrat în secolul 9, la nord de fluviu, şi că popoarele migratoare, înclusiv ungurii, au găsit aici un mare pustiu. Îmi revine în mod obsesiv întrebarea: dacă lucrurile vor merge ca până acum în această ţară, peste 20 de ani nu va fi un adevărat pustiu spaţiul carpato-pontic? Mi se pare că tot politicienii noştri verzi ca brazii vor da apă la moară acestei elucubrante teorii.
Lucian ALECSA
