Eram prea sictirit de cele văzute ca să pot scrie chiar a doua zi  despre ceea ce s-a întâmplat pe „Naţional Arena” în seara de 6 septembrie. E clar, nu este loc în România unde cârtiţa politică să nu-şi facă simţită prezenţa. Când faci un stadion european investind bani ca pentru cinci stadioane asiatice şi când mai faci în fiecare zi tam-tam cât eşti de primar de cinci stele şi că pe deasupra  mai eşti şi independent din punct de vedere politic, tu, ca iubitor de fotbal, te aştepţi ca totul să meargă brici, să asişti la un spectacol pe cinste, iar timp de 90 de minute să fii mândru că eşti român, chiar dacă echipa naţională e în cădere liberă intrând în teren ca victimă sigură. Uite că totul a fost pe dos. Sincer, urmărind meciul de fotbal dintre naţionalele României şi Franţei  m-am simţit mai străin în ţara mea ca niciodată, iar cât priveşte jocul, pot afirma că echipa lui Victor Piţurcă s-a comportat peste aşteptări, jucând de la egal la egal cu fosta campioană europeană şi mondială. Dar nu despre fotbal vreau să vorbesc, ci despre mizeria ce colcăie în culisele acestui sport. Ştim foarte bine că fenomenul fotbalistic de la noi este mânjit de la prima la ultima treaptă de tot felul de interese meschine ale celor ce-l conduc şi ale patronilor de cluburi. Care iubitor de fotbal nu a auzit despre afacerile necurate şi meciurile trântite ale naşului Sandu şi ale lui Corleone Dragomir.
Privind acest meci un al aspect aş dori să-l radiografiez, penibilul la care au fost supuşi spectatorii. Din primul minut am primit gol, un gol de conştiinţă, de fapt a fost un autogol, organizatorii l-au trimis pe Marcel Pavel să cânte imnul naţional, iar bietul tenor de mucava l-a mutilat, a luat-o pe arătură cu versurile, în schimb imnul naţional al Franţei  a fost interpretat impecabil. Unde mai pui că Marcel Pavel a şi găsit imediat şi-o explicaţie penibilă, cică a vrut să-l scoată pe „Traian” din imnul naţional ca nu cumva să genereze vreo interpretare politică. Dacă nu ştiaţi tot Băsescu a fost de vină pentru ceea ce s-a întâmplat pe stadion, ca să vă convingeţi puteţi să-i telefonaţi pe Mugur Ciuvică, Mihai Gâdea sau Victor Ciutacu. 
Şi apoi, terenul a fost numai muşuroaie, după jumătate de oră de joc spuneai că te afli în faţa unui ogor proaspăt afânat, crampoanele fotbaliştii jucau rolul unor brăzdare, la cât teren a arat Bănel Nicoliţă merita cel puţin „Ordinul Muncii – clasa Sorin Oprescu”
Apropo, fiind întrebat ce s-a întâmplat de terenul de joc că a arătat într-un asemene hal, primarul capitalei, Sorin Oprescu, a răspuns în doi peri dând vina pe firele de iarbă care s-au încăpăţânat să nu crească până în ziua meciului, iar Adrian Oprişanu, cel care a primit bani cu nemiluita pentru gazonarea suprafeţei de joc, a avut un răspuns cât se poate de inocent: ”Nu ar trebui să căutaţi vinovaţi”. Asta e o dovadă de impertinenţă crasă. Gazonul de pe „National Arena” a costat peste 80.000 de euro, să nu uităm că a fost pus la bătaie doar banul public. Individul e fratele pesedistului Marian Oprişanu de Vrancea, de altfel domnia sa mai are în „palmares” un teren de fotbal  distrus şi tot înaintea unui meci important, prin 2003, pe atunci în spatele afacerii era şi dorohoianul  nostru, Miky Şpagă. Şi cum la anul vor fi alegeri, familia Oprişanu e pregătită să înfrunte  campania electorală cu zâmbetul pe buze la fel cum face şi acum în confruntarea cu presa sportivă.
Aşa-i în fotbalul românesc, doar spectatorii primesc cartonaş roşu.
Lucian ALECSA