Viața în cartierele muncitorești, în fabrici, relațiile cu Miliția

Cartea de 380 de pagini, apărută la editura Uniunii Scriitorilor din România, Editura „Cartea Românească, evocă viață unei lumi complexe, unde personajul principal este un erou al luptei anticomuniste de la Botoșani, Mugur Călinescu. În toamna anului 1981, elevul Mugur Călinescu, de la Liceul A.T.Laurian, scrie timp de o săptămână, noapte de noapte, lozinci anticomuniste, pe zidurile clădirilor publice. Aparatul represiv al sistemului dictatorial declanșează o operațiune vastă de căutare, la care participă unități ale Miliției și Securității din toate județele din zona Moldovei. Autorul descrie viața a orașului de la granița cu marele imperiu comunist de la Răsărit, insistând asupra tensiunilor din subterana sistemului aflat în prag de prăbușire. Acțiunile sar de pe un nivel social pe altul – viața în cartierele muncitorești, în fabrici, relațiile cu Miliția, cu Securitatea sau cu Partidul, activitatea cotidiană în licee, pe stradă -, o rețea complexă de personaje, de la hoți, la intelectualitatea vremii, freamătă, se zbuciumă într-o mulțime de locuri din Botoșani, se revarsă peste hotarele lui, hărțuitori și hărțuiți ajung în sate, precum Ștefănești sau Stanca. Se înțelege că lumea românească în comunism se afla sub teroarea unui sistem militaro-industrial care se extindea, cu mașina lui de război complexă și modernă, până în Siberia. Despre roman vor vorbi: acad. Nicolae Breban, Raluca Dună și George Neagoe(moderator). În perioada care va urma, Editura Polirom va lansa cartea în mari orașe din România, precum Cluj, Timișoara, Iași, Craiova, Constanța ș.a. 

Constantin Iftime despre roman:  

Romanul „Copiii sălbatici” ar  trebui citit ca o feerie epică din subterana comunistă, unde personaje crude, inocente, toate însetate de viață, se asociază după un instinct de sălbăticiune în grupuri, în secte, în rețele de urmăritori, circulă aiuritor prin tunelele acestei lumi, unde domnește  Partidul, Miliția, Securitatea. Caută o victimă, un denunțător. Acțiunea se desfășoară pe toate etajele, în adâncimile sufletești ale celor singuri și neliniștiți, în familii, pe stradă, în școli, în fabrici, la granița cu URSS; peste tot în oraș apar grupuri de copii violenți, de informatori, de hoți. Fiecare, în acest ritual social, își trăiește frenetic plăcerile și spaimele, cu o bogăție halucinantă a percepției senzuale sau mentale , dar păstrează un ideal ascuns: fiecare vrea să se împace cu trecutul lui și să fraternizeze cu celălalt. Victima se deconspiră ușor, în persoana unui elev de liceu, care scrie lozinci antitotalitare pe garduri și pereți; urmează să fie anchetat de Securitate și să moară în chinuri. Eroii nu se mai opresc din frenezia lor, nu mai au hotar sufletesc, moral, social, intră în zone interzise ale vieții. În plan estetic, personajele, prin orice gând sau detaliu provocat, fac să sară în aer imaginarul comun al vieții din comunism descrise de literatura de până acum. Autorul, împărtășind vitalitatea eroilor săi, descrie cu o exactitate înfricoșătoare fiecare scenă sau tablou al acestui univers romanesc. Narează cu mijloace clasice istorii pustiitoare, folosind o limbă cu mult relief, presărând imagini memorabile. Până la urmă, și el participă la conturarea revoltei celor mulți, însingurați, șovăielnici, slabi, aflați în față unor realități unde domnesc cei puternici, ce urmează rațiuni neiertătoare, culturale, politice, sau, în plan intim, prea repede convinși de o maturitate rea.   

Despre scrierea „Copiilor sălbatici”:     

Am început să scriu, gândindu-mă că voi face romanul ultrarealist al elevului   Mugur Călinescu, care a avut curajul să se revolte în anii ʼ80, în Botoșani. Cazul este cunoscut, au fost făcute publice dosarele urmăririi și anchetei lui. Mă fascina moartea sa, care a rămas neexplicată. În acea perioadă, eu citeam intens, fiind cu totul transpus într-un alt univers. Acum, scriind, încercam să-mi conectez cuvintele la tensiunea unei melancolii ce se declanșase atunci când am aflat cât de trist a murit acest tânăr. Melancolia îmi readucea amintiri întregi din anii ʼ80, locuri, chipuri de oameni. După revoluție, multă vreme activând ca jurnalist, m-am manifestat ciudat, mă sălbăticisem, poate voiam să scap de lașitatea de-a nu fi fost un revoltat în comunism. Nu mai puteam sa-mi suport rafinamentul artei aceleia de-a trăi prin ficțiuni, citind zi și noapte. În ultimii ani, am stat numai în bibliotecă. Eram pregătit sufletește să scriu acest roman al unui om cu moartea anunțată. Deodată, m-am trezit în miezul unei lumi sălbatice cu o poftă ciudată de-a trăi, de-a scăpa de spaime; ceva ce i se întâmplă oricărui om, dar la o tensiune mult mai mare. Foloseam ca metodă conturarea cu exactitate a imaginilor din memorie. Plasasem eroul pozitiv în fundal. Înaintam în orb. Refăceam fiecare text de câteva ori ca să ascut muchiile, dinții cuvintelor. Nu aveam un traseu știut, o structură de roman. Apoi am început să fraternizez cu personajele mele. Toate aveau un prototip ale vieții mele umile din comunism. Acest tip de fraternitate m-a marcat cel mai mult.

Prindeam puteri. Participam cu frenezie la pânde

Am spus că este cel mai prețios sentiment pe care l-am păstrat din experiența mea cu ceilalți. Așa a început romanul să crească. Prindeam puteri. Participam cu frenezie la pânde, hoinăreli, aventuri amoroase, mari furturi, la acțiuni în blocuri alături de copii nebuni, pe străzi, în sate, decodificam războiul ascuns cu URSS, proiectam descinderi în marile centre din Siberia ale sistemului idustrial-militar sovietic. Înaintam fratern, convins; aveam un plan ascuns. Mă fascinează un tip de arheologie spirituală pe care orice scriitor o încearcă atunci când scrie intens. De mult îmi exersez  mușchii inimii sau ai minții  ca să fie pregătiți să disloce din zgura sufletului gândurile mari, simple și trainice, de folos tuturor, cele ale unor vremuri de aur trecute. Sunt sigur că au fost…

Despre Constantin Iftime

Constantin Iftime,bibliografie: Constantin Iftime (15.07.1957) s-a născut în satul Zlătunoaia, localitate aflată la 32 de km de Botoșani
După 1990, se angajează în presă combatantă, mai  întâi la Botoșani, la publicația „Atitudinea”, după care la Iași, la revista „Timpul”(1991), apoi la București, la publicația „Expres-Magazin”(1991-1993). Publică două cărți de interviuri ( „Cu Ion Cristoiu prin infernul contemporan”,1993, Editura „Contraria”, și „Confesiuni violente”, convorbiri cu Nicolae Breban, 1994,Editura „Du Style”). Lucrează  în continuare în presă, fiind angajat pe rând la ziarele: „24 de ore” (Iași, redactor șef),„Monitorul”, „Curentul”( senior editor) și  Ziarul Lumina(senior editor). Publică interviuri, opinii, reportaje, sub pseudonim în multe ziare din țară (Pitești, Constanța, Craiova, Brașov, Satu-Mare, Suceava ș.a.); iar în presa literară („România literară”, „Familia”, Viața românească”, „Luceafărul”, „Hyperion”, „Poesis”, „Calende” ș.a.) – poezie, proză, eseu. Debutează cu volumul de poezie „Vreau altă realitate. Artă, merg pe mâna ta” (Editura „Tracus Arte”, București, 2012, Premiul de Debut al Asociației Scriitorilor din București). Au urmat volumele: „Eseul carnivor” (Editura „Tracus Arte”, 2013), „Elefantul de câmpie” (Editura „Cartea românească”, 2014), „Zlătunoaia pentru toți (Editura GRI, 2014), „Cartea Elsaco” (Editura „Elsaco”, 2015), „Aici nu va mai fi liniște oricum” (Editura „Tracus Arte”, 2016). A mai colaborat la volumul „Amicus Plato sau despărțirea de Noica” (Editura „Eikon”, 2006).

CITEȘTE: Doi 'primari', ploaie de candidaţi şi bani la cutie… Mai RAR aşa ceva – GALERIE FOTO