Și preoții și medicii sunt oameni în serviciul altor oameni, spune botoșăneanca, într-o postare cu un titlul sugestiv: Dragă Hippocrate.
Botoșăneanca scrie, prin prisma propriilor experiențe, despre ce înseamnă să bați la uși la care nimeni nu răspunde. Iar atunci când cineva deschide, totuși, ușa, ești purtat pe drumuri fără nicio justificare. ”Nimănui nu-i pasă de sănătatea cetățeanului. Ba mai mult, parcă societatea vrea să te transforme din om sănătos în om bolnav. Iar când te îmbolnăvești nu găsești cine să te vindece, ba mai ești și subtil certat că nu ai făcut ce trebuie”, scrie aceasta.
Redăm integral scrisoarea tristă din care reiese situația reală cu care se confruntă cetățeanul atunci când ajunge în hățișul administrațiilor locale din sănătate sau alte domenii:
”Dragă Hippocrate,
Nu știu cum era în vremea ta, ce boli erau, gravitatea lor, câți medici încercau să-i vindece pe cei bolnavi, dar sunt convinsă că era mai multă grijă față de oameni. Dovadă stă varianta originală a jurământului tău. Am citit-o atent și pe cea modernă și am o nedumerire: acest jurământ rostit de tinerii viitori medici e valabil doar pe durata programului de lucru și numai în cadrul spațiilor destinate practicării nobilei profesii? Că nu e scris explicit. De pildă în instanțele de judecată juri cu mâna pe Biblie că vei spune adevărul. Doar acolo și dacă ești întrebat. Cam la fel jură și politicienii, jurământ valabil pe durata mandatului. Te rog mult să mă lămurești ca să înțeleg și eu în ce lume trăiesc.
Și mai am o întrebare: de ce medicii nu vin la bolnavii nedeplasabili (un posibil răspuns ar fi teama de COVID!), iar preoții împreună cu ajutoarele lor răspund oricărei solicitări? Și unii și alții sunt oameni în serviciul altor oameni.
Cum e posibil să nu găsești un medic specialist care să te ajute? Ai să-mi spui că nu am epuizat căutările. Fals! Cei doi medici specialiști care s-ar fi deplasat, așa mi s-a spus însă nu e sigur, și-au terminat programul la ora 13.30. Vor reveni la serviciu mâine la ora 9.00, dar până atunci...grija față de bolnav e lăsată la mila Domnului.
Dragă Hippocrate pe timpul tău se făcea prevenție? Că acum nimănui nu-i pasă de sănătatea cetățeanului. Ba mai mult, parcă societatea vrea să te transforme din om sănătos în om bolnav. Iar când te îmbolnăvești nu găsești cine să te vindece, ba mai ești și subtil certat că nu ai făcut ce trebuie.
Să-ți dau un exemplu: ieri am adresat o cerere pentru un serviciu unei instituții a statului. Ceva formal. Am depus un dosar cu tot ce era necesar și mi s-a spus sa revin astăzi la o anumită ora. Am fost prezentă la secundă. După câteva minute de șteptare am afalt că persoana care trebuia să mă ajute nu e acolo, să revin mâine. Mi s-a spus că trebuie să răspund la niște întrebări...Mă întreb de ce nu aș putea răspunde prin telefon, sau, de ce nu sunt chemată de persoana respectivă când e la serviciu?Mi s-a cerut să las numărul de telefon. Oare de ce? Problema e că mâine la aceeași oră trebuie să fiu în altă parte, a intervenit o urgență așa că...nu știu cum să mă împart.
Știi în vremurile de azi bolnav sau sănătos nu contezi decât ca individ platitor de taxe și impozite. Pe vremea ta cum era?
Am început să-i înțeleg pe drogați, ei sunt fericiți în lumea lor, nu simt indiferența și bătaia de joc a semenilor plătiți să ajute indivizii. Eu începusem să conviețuiesc cu mustrările de conștiință, dar destinul a hotărât că mai pot îndura suferința.
Dragul meu Hippocrate, poate le trimiți un gând bun profesioniștilor care și-au citit frumos jurământul, poate îi faci să-l și înțeleagă. Altfel în loc de o singură victimă vor mai fi altele. Colaterale.
Rămas bun, Părinte al Medicinei!”
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
