”Și, deși e târziu vreau să-i mulțumesc….încă o dată OMULUI Viorica Afrăsânei, al cărei suflet a luptat din răsputeri cu suferința, a luptat și a pierdut”, este o frântură din mesajul senatorului PSD Botoșani, Doina Federovici, scris în memoria fostului deputat social-democrat care s-a stins ieri, după o luptă grea cu boala. În redăm mai jos integral:
”Viata ne aduce in cale, fel si fel de oameni, de multe ori cei mai neasteptati, prin cele mai neasteptate moduri. Intalnim oameni pentru care-i suntem recunoscatori vietii ca ni i-a daruit, oameni carora le purtam recunostinta pentru tot ce au adus bun si frumos in existenta noastra. Sunt oameni care intra in viata noastra pentru a ne ajuta sa devenim persoanele care trebuie sa fim, fiindca unii dintre ei ne ajuta sa ne formam personalitatea. Altii ajuta la educatia noastra, fiind acei oameni de la care avem de invatat si care sunt demni de urmat, prin exemplul bun oferit. Intalnim oameni care ne ajuta sa fim pozitivi, care ne motiveaza si ne ambitioneaza, intalnim oameni de care ajungem sa depindem sufleteste, dar pe care ii pierdem intr-o zi. Intalnim oameni care traiesc pentru noi si care ne fac foarte fericiti, oferindu-ne toata dragostea lor, intalnim oameni care ne redau increderea, amintindu-ne ca in spatele mastilor cu care ne-a impovarat rautatea lumii, se ascund niste fiinte luminate. Intalnim oameni care ne ofera amintiri minunate la care apelam atunci cand nu mai avem nimic, intalnim oameni care vindeca ranile noastre din trecut si care ne redau increderea in noi, in frumos si in iubire, intalnim oameni cu care radem in hohote dar si cu care plangem poate pana la epuizare.
Intalnim fel si fel de oameni…oameni pe care-i iubim, oameni care ne vor locui in suflete toata viata. Insa pe nici unul dintre acesti oameni nu-i intalnim intamplator….Eu am avut onoarea si privilegiul sa intalnesc un astfel de OM. Mi-a atins sufletul intr-un anumit fel si va ramane acolo pentru totdeauna.
Un OM cu totul si cu totul deosebit. Inteligent, creativ, fermecator, cu talente extraordinare, dar si cu aspiratii care i-au motivat pe cei din jur. Cu o bunatate care venea din interior natural, fara efort, fara prefacatorie si fara a fabrica si cosmetiza frumusetea sufletului pur si neatins de rautate. Un OM cu talente exceptionale, cu rezultate remarcabile, care a muncit enorm, renuntand intotdeauna la ceva placut si reconfortant pentru el, deoarece toate acestea nu aveau nici o valoare atata timp cat munca ii aducea acel refugiu, acea multumire, acea sclipire si lumina, acea incununare.
CITEȘTE ȘI: PSD-iștii prin vocea senatorului Federovici, mesaj de condoleanțe: O inimă bună a încetat să mai bată
Un OM care a batut la usa sufletului meu incet si discret. Un OM de o maturitate iesita din comun care mi-a oferit o adevarata lectie de viata. Un luptator care a luat viata in piept, care a trait, pretuit si savurat fiecare moment, inspirand si incercand sa le insufle si celor din jur acelasi optimism. Mi-a deschis ochii si nu mi-a spus ce mi-ar fi placut sa aud, nu m-a mintit frumos, ci a incercat sa ma faca sa constientizez anumite greseli pentru a le evita, sau mai bine zis pentru a avea mai multa grija de mine, pentru a ma pretui mai mult. Am fost impresionata sa constat ca intr-o lume falsa, superficiala, plina de egoism, rautati, invidii si interese meschine, dar vie, mai exista si astfel de persoane frumoase la suflet.
A avut curajul sa isi faureasca visuri si sa le urmeze, a invatat din propriile greseli dar si din ale altora, a mers mai departe, a facut fata oricarei provocari, a mers mereu inainte indiferent cum i-a fost drumul. Si daca nu a reusit sa schimbe lumea din jurul sau a depus tot efortul sa schimbe in bine viata altora folosind toate circumstantele si oportunitatile, trecand peste fiecare piedica, sperand chiar si in cele mai negre momente. A daruit neasteptand nimic in schimb!
Sunt lucruri care nu mai au nevoie de cuvinte. Lucruri pe care le-am trait si pe care le rememorez cu aceleasi emotii. Lucruri pentru care, uneori, as da orice sa pot da timpul inapoi, sa le retraiesc.
Si, desi e tarziu vreau sa-i multumesc….inca o data OMULUI VIORICA AFRASINEI, al carei suflet a luptat din rasputeri cu suferinta, a luptat si a pierdut. S-a stins cu ochii inlacrimati si privirile pline de durere. A lasat in urma lui un gol imens. Singurul loc, de unde nu il poate lua nimeni este inima noastra si unde va ramane vesnic. Sufletul ei curat si plin de iubire s-a ridicat la cele vesnice, lasându-ne indurerati si cu ochii plini de lacrimi. Recunostinta vesnica pentru caldura si dragostea ce ne-a daruit-o.
Binecuvantata sa-i fie odihna vesnica. Fie ca sufletul sau plin de o bunatate infinita sa-şi gaseasca pacea veşnica iar Parintele Ceresc sa o odihneasca in pace intre cei bineplacuti Lui.
Nu te voi uita niciodata, distinsa mea doamna!”
VEZI ȘI: Suferința tulburătoare din ultimele luni de viață ale Vioricăi Afrăsânei
