Creștinii din toate părțile orașului au bătut pasul, miercuri seara, către biserica din Botoșani închinată primului sfânt român al secolului XX, sfântul născut într-un sătuc din nordul județului și care s-a săvârșit din viață pe 5 august 1960.
Miercuri seara, la ceasul Vecerniei, micuța biserică din zona industrială a orașului era plină de credincioși, la fel și curtea, până și cimitirul din preajmă era presărat de oamenii veniți la sărbătoarea Sfântului lor.
Preotul paroh Radu Constantin Zaiț a oficiat slujba, la ceas de sărbătoare, alături de pr. protopop Petru Fercal, dar și de pr. Daniel Dascălu, directorul Seminarului Teologic Ortodox ”Sf. Gheorghe” Botoșani.
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, cunoscut și sub denumirea de Sfântul Ioan Iacob de la Neamț, este prăznuit de Biserica Ortodoxă Română pe 5 august.
S-a născut pe 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni – Horodiștea din județul Botoșani. Rămas orfan de mamă la numai șase luni și de tată la vârstă de zece ani, a fost crescut de unchiul sau, Alecu Iacob.
”Lipsa părinților trupești l-a apropiat mult de Dumnezeu. Și cunoscând dragostea față de Dumnezeu și ajutorul cel de Sus, a dorit să rămână aproape de Dumnezeu”,
pr. protopop Petru Fercal
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a intrat în obștea monahală de la Mănăstirea Neamț, în anul 1933. A fost tuns în monahism pe 8 aprilie 1936, primind numele de Ioan.
”Ca orice tânăr, așa cum spun martorii vremii, fiind foarte bun la învățătură, poate chiar cel mai bun, putea foarte ușor să urmeze drumul facultății. Dar și-a îndreptat privirea spre mănăstire. De ce? Îl iubea mult pe Dumnezeu și voia să rămână în această atmosferă sfântă, în rugăciune și post. Rugăciunea aprinde dragostea față de Dumnezeu și întreține focul iubirii. Postul aduce pace sufletului și liniștire. Și în această ipostază poți dialoga atât de frumos cu Dumnezeu. Iar Sf. Ioan Iacob a simțit lucrul acesta și de aceea a ales acest drum, mergând la Neamț. A rânduit cel de Sus să fie bibliotecar și infirmier. În 34-35 trebuia să își facă stagiul militar. A venit la Dorohoi și aici a petrecut ca militar, servindu-și țara dar neîntrerupând slujirea lui Dumnezeu. Și aici a fost ca infirmier și ajuta oamenii, făcându-se atât de iubit și de prețuit pentru bunătatea lui, pentru felul de abordare și pentru curățenia sufletului”,
pr. protopop Petru Fercal
Pleacă în noiembrie 1936 în Țară Sfântă. Ajuns aici, ia hotărârea de a nu se mai întoarce în țară. Alege să trăiască vreme de doi ani într-o peșteră din pustiul Iordanului. Apoi ajunge la Mănăstirea "Sfântul Sava", unde se nevoiește timp de opt ani. În această mănăstire, alături de alți cinci călugări români, a îndeplinit felurite ascultări: îngrijitor al bolnavilor, paracliser, ghid, ajutor de econom și bibliotecar.
”Voia să treacă granița țării și să se desăvârșească pe pământul unde Mântuitorul s-a născut, a propovăduit și de unde s-a înălțat la ceruri. Și, asemenea marilor pustnici, s-a nevoit cu dragoste în această parte vreme îndelungată. Aici se hrănea din frumusețea vieții care deschide ușa mântuirii. Zece ani a petrecut în lavra Sfântului Sava și acolo, ca un medic ajuta nu numai pe călugării din mănăstire, ci și pe arabi, pe beduini, încât mulți veneau și îl cinsteau cu multă prețuire, pentru că el nu căuta la fața omului, ci la inima omului, la sufletul omului. Și toți îl simțeau că este deosebit”,
pr. protopop Petru Fercal
Pe 14 septembrie 1947, a fost hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt și va conduce Schitul Românesc până în anul 1952. În noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, împreună cu ucenicul sau Ioanichie, a intrat în obștea Mănăstirii Sfântul Gheorghe. Această mănăstire este situată la apus de Ierihon, pe Valea pârâului Cherit din Vechiul Testament, numit azi Hozeva, în preajma căruia a trăit Prorocul Ilie, în timpul prigonirii de către regele Ahab.
În vara următoare se retrage într-o peșteră, numită Chilia Sfânta Ana, care ținea de Mănăstirea "Sfântul Gheorghe Hozevitul". Această peșteră se găsește în pustiul numit Ruva, pe malul stâng al pârâului, la vreo trei km de mănăstire. Intrarea în peștera era posibilă numai cu ajutorul unei scări, căci ea se află la o înălțime de șapte metri.
”Înțelepciunea lui l-a ajutat să traducă multe cărți, dar avea și darul poeziei. Și cu toate acestea voia să lase o urmă, o amprentă personală, ca noi cei de astăzi să îl avem și ca model de trăire și ca îndemn de nevoință și pe plan cultural, și pe plan duhovnicesc, și pe plan social”,
pr. protopop Petru Fercal
Cuviosul Iacob Ioan Hozevitul și-a cunoscut ziua când avea să treacă la cele veșnice, însemnând-o pe peretele peșterii. A trecut la Domnul pe 5 august 1960, la numai 47 de ani. Timp de 20 de ani trupul Cuviosului Ioan a rămas în peștera Sfânta Ana. Dezgropat după două decenii, s-a constatat că trupul sau nu putrezise și răspândea bună mireasmă.
Sfintele sale moaște au fost coborâte pe 15 august din peștera Sfânta Ana și aduse spre cinstire în Mănăstirea "Sf. Gheorghe Hozevitul".
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat în ședința din 20 iunie 1992, cu dată de prăznuire în calendar pe 5 august.
”Iată de ce cu atâta dragoste îi cinstim pe sfinții noștri. Ei sunt prietenii lui Dumnezeu. Ei sunt prelungirea dragostei lui Dumnezeu pe pământ. De aceea minunat este Dumnezeu prin sfinții săi, spune Sf. Scriptură”,
pr. protopop Petru Fercal
Părintele protopop Petru Fercal a oferit celor prezenți miercuri seara la Biserica închinată Sfântului Ioan Iacob Hozevitul și un cuvânt de îmbărbătare în fața vremurilor pe care le străbatem.
”Iubiți credincioși, trecem printr-o lume zbuciumată. Uneori simțim nesiguranța pe această lume, chiar dacă tehnica atinge valențe poate de nedescris, chiar dacă modul de viață atât de civilizat este la o anumită cotă, totuși ne simțim în nesiguranță. Parcă ne este frică, cineva parcă nu ne vrea bine. Și ne-am pierde ușor după câte auzim, citim sau după câte se spun. Dar ne întoarcem la cuvintele psalmistului: Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti...
Iată de ce, să nu cumva să cădem în deznădejde cu fel și fel de amenințări, cu fel și fel de sfaturi care poate uneori se urzesc acolo cu ușile închise. Să ne rugăm fierbinte lui Dumnezeu, să postim și să îi cerem ajutorul. Și atunci nu vom rămâne fără ocrotire, și Cel de Sus la vreme își va întinde mâna sa salvatoare să nu ne prăbușim. Vrem mărturie, îl avem pe Sf. Ioan Hozevitul. De mic s-a lăsat în grija lui Dumnezeu. Și să nu credeți că în vremea aceea a fost ușor. Copil orfan și de mamă și de tată. Și Dumnezeu i-a purtat de grijă, ca acum să fie în rândul sfinților, în rândul prietenilor lui Dumnezeu”,
pr. protopop Petru Fercal
Sfântul Ioan Iacob devine astfel un model pentru tineri, pentru preoți, chiar și pentru conducătorii țării, spune părintele protopop, care a făcut în final trimitere către valorile neamului, de la tradiție la ”cultura cea adevărată” ce va trebui insuflată tinerilor.
”Dăm slavă Domnului pentru acest mijlocitor al nostru, pentru acest model pentru tinerii noștri, pentru slujitorii sfintelor altare și pentru conducătorii țării ca să ne întoarcem privirea cu nădejde spre moșii și strămoșii noștri și de acolo să ne hrănim cu învățătura, trăirea și săvârșirea faptelor, nu cu șoapte care vin din alte părți și care nu au nimic comun cu neamul nostru românesc. Numai așa vom păstra familiile noastre, după voia lui Dumnezeu bărbat și femeie, numai așa îi vom păstra pe tinerii noștri curați. Numai așa vom păstra tinerii noștri cu râvna spre cultura cea adevărată, dar mai cu seamă așa vom avea mângâiere la bătrânețea noastră”,
pr. protopop Petru Fercal
Creștinii au participat, apoi, la Acatistul Sfântul Ioan Iacob Hozevitul.
Sărbătoarea la biserica închinată sfântului botoșănean continuă în această dimineață. De la ora 7.00 a fost oficiată Utrenia, iar la ora 8.00 creștinii sunt așteptați să participe la Sfânta Liturghie.
Situată în zona industrială a municipiului Botoșani, Biserica ”Sf. Ioan Iacob”, având ca ocrotitor pe Sfântul Ioan Iacob, de loc din Crăiniceni, comuna Horodiștea, județul Botoșani, viețuitor la Mănăstirea Hozeva din Țara Sfântă, este o capelă de cimitir de dimensiuni modeste, dar care primește credincioși cu frică de Dumnezeu și cu evlavie din tot orașul Botoșani.
Nou înființată, parohia Sf. Ioan Iacob și Biserica sa poartă același hram, cu zi de pomenire la 5 august, a funcționat mai întâi ca o capelă în care se oficiau doar slujbele de pomenire a morților.
În anul 1922, veteranii de război au donat un hectar de teren și au înființat aici un cimitir. În anul 1927 se construiește în cimitir o biserică de lemn de dimensiuni reduse destinată slujbelor de parastas și de înmormântare.
Având hramul inițial de Ziua Crucii, actuala Biserică a suferit unele modificări întrucât dimensiunile reduse nu puteau primi credincioșii care începeau să vină la sfintele slujbe din ce în ce mai mulți.
În anul 1998, un credincios din zonă, astăzi înmormântat în cimitirul parohial, Gheorghe Scarlat, cu cheltuială proprie și ajutor de alți câțiva creștini din zonă, reconstruiește capela dându-i dimensiuni mai mari. În același ani, zona este declarată de către Protopopiatul Botoșani parohie cu hramul ”Ziua Crucii” (14 septembrie).
În anul 1999, luna ianuarie vine aici prin transfer preotul Ioan Iordache, care până în septembrie același an, împreună cu noii credincioși, finalizează lucrările de restaurare și pictura interioară a Bisericii. Pictorii au fost pr. Marian Petrovici și Iuliana Frânțescu. De asemenea, tot atunci s-a realizat și clopotnița din lemn, care se află la intrarea în cimitir.
Pe 23 iulie 2000 are loc slujba de târnosire a sfântului locaș de către PS Calinic Botoșăneanul, alături de pr. protopop Lucian Leonte, dar și un sobor de preoți.
Pe 1 august 2010 este numit paroh preotul Radu Constantin Zaiț, profesor și Spiritual la Seminarul Teologic Ortodox ”Sf. Gheorghe” Botoșani.
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
Șofer de 68 de ani AMENDAT la Botoșani: Polițiștii l-au lăsat fără „marfă”
Redacția Botoșăneanul
Nov 26, 2024
Redacția Botoșăneanul
Nov 26, 2024
Redacția Botoșăneanul
Nov 26, 2024
Redacția Botoșăneanul
Nov 26, 2024