Sindicatele botoşănene ar putea rămîne fără Casa de Cultură a Sindicatelor. Şi asta după ce, la nivel central, printr-o acţiune în instanţă, fosta structură a Uniunii Generale a Sindicatelor din România a obţinut cîştig de cauză prin care le este redat patrimoniul pe care l-au deţinut pînă în 1990.
Practic, este vorba despre o posesiune impresionantă care constă în 51 de case de cultură, 19 cluburi sindicale, 17 case de odihnă şi tratament, 34 de sedii, 291 de apartamente şi 19 garsoniere, 37 de garaje cu 89 de boxe, 344 de baze sportive şi opt unităţi anexe. Nu în ultimul rînd, la momentul desfiinţării fostului UGSR, liderii acestei structuri susţin că ar fi avut în conturi şi o uriaşă sumă de bani, care astăzi ar valora nici mai mult nici mai puţin de 313 milioane de euro. Patrimoniul acestei organizaţii a fost deţinut o lună perioadă de timp de către CNSL Frăţia, pentru ca ulterior să fie împărţit între toate cele patru confederaţii naţionale: Cartel Alfa, BNS, CNSLR Frăţia şi CSDR. La Botoşani, singurul imobil care ar face la momentul actual obiectul acestei acţiuni ar fi Casa de Cultură a Sindicatelor. Şi asta cu toate că, potrivit sindicaliştilor de la nivel local, la Botoşani lista imobilelor şi a terenurilor ar fi fost mult mai lungă, însă între timp acestea ar fi fost preluate de stat sau persoane fizice fără ca sindicatele să poată interveni.
Marius Oroşanu: Problema este discutabilă
Liderii locali ai sindicatelor susţin că acest aspect este discutabil şi oricum la nivel local organizaţiile nu ar pierde prea mult. Teoretic, în cazul în care s-ar fi relansat fosta Uniune a Sindicatelor din România, acest lucru s-a întîmplat doar din punct de vedere organizatoric, întrucît nu a fost reactivată şi fosta conducere a acestei organizaţii. „S-a înfiinţat o nouă structură sindicală numită UGSR, ca şi titulatură. Dar nou înfiinţată. Preia numele dar asta nu înseamnă că preia şi patrimoniul. Ceea ce nu face nici o legătură cu fosta structură. În schimb dacă s-ar fi reactivat fosta conducere a UGSR, problema se schimbă, nu am văzut sentinţa civilă ca să pot comenta acest aspect. La Botoşani Cartelul are un spaţiu închiriat în cadrul Casei Sindicatelor cu un contract de închiriere, la fel cum au şi celelalte confederaţii sindicale, nu avem nici o altă proprietate, nici un fel de alte bunuri, terenuri, imobile sau orice altceva”, a declarat Marius Oroşanu, preşedinte Cartel Alfa Botoşani. Pe de altă parte, în cazul în care în picioare ar fi varianta relansării fostei conduceri a UGSR, sindicaliştii botoşăneni nu ar pierde decît Casa de Cultură a Sindicatelor. „La Botoşani ar fi Casa de Cultură a Sindicatelor care făcea parte din patrimoniul UGSR nu cunosc altă locaţie pe care să o avem noi acum în administrare. Pe vremuri cînd era UGSR, mai existau obiective care erau ale acestei organizaţii şi care pînă acum nu au trecut în administrarea noastră neavînd titluri de proprietate”, a mai spus Marius Oroşanu. Cert este faptul că, imediat după desfiinţarea acestei organizaţii tot patrimoniul a fost preluat de următoarea înfiinţată, respectiv CNSL Frăţia.
Ştefan Ţarcă: Practic ceea ce deţin acum sindicatele nu este în proprietatea nimănui
Liderul CNSLR Frăţia Botoşani susţine că într-adevăr adevăratul proprietar al acestor imobile care au fost preluate de confederaţiile sindicale de azi, a aparţinut UGSR-ului. „La momentul anilor 90 s-a dat în administrare lui CNSLR Frăţia ca fiind continuator care a administrat singură acest patrimoniu pînă în anul 2000 cred. După care celelalte confederaţii sindicale au avut pretenţiile lor şi s-au înţeles şi au împărţit patrimoniul, în funcţie de membri şi de ce procent avea fiecare" a declarat Ştefan Ţarcă, lider CNSLR Frăţia Botoşani. Liderul sindical a mai afirmat că, ani de-a rîndul confederaţiile sindicale au solicitat guvernanţilor să dea o lege a patrimoniului sindicatelor, tocmai pentru ca, bunurile deţinute în administrare să le revină în proprietate. Lucru care nu s-a concretizat printr-un act normativ, astfel încît, teoretic nu există un proprietar legal al acestor bunuri.
Hotel Rareş sau clădirea în care funcţionează Primăria Săveni au fost ale sindicatelor
Ştefan Ţarcă susţine că, de fapt, sindicatul pe care îl conduce la nivel local a avut mai multe terenuri sau clădiri în administrare, care însă cu timpul au fost „pierdute”, neexistînd posibilitatea de a fi preluate din nou de organizaţie.  „În prezent nimeni nu este proprietar pe acest patrimoniu, el este doar în administrarea sindicatelor. La Botoşani, de exemplu toate bazele sportive erau ale sindicatelor. Aveam pînă şi terenurile de sport, o suprafaţă de pămînt pe la Mitoc, aveam 1.000 mp şi o clădire pe strada Ion Creangă. Hotelul din centrul vechi, Rareş, era a sindicatelor. Şi mai simpatic Primăria Săveni, clădirea în care funcţionează Primăria era a sindicatelor. Povestea este simpatică. Cînd s-a înfiinţat Partidul Comunist nu avea sediu şi atunci s-a înţeles cu Uniunea Muncii(n.r. preluată ulterior de UGSR) să le dea nişte spaţii în care să funcţioneze, pentru că nu avea unde, şi a fost şi clădirea asta, care ea ulterior a trecut de la partid la stat, de la stat la Primărie. La Suceava erau vreo opt clădiri de genul acesta. Noi avem documente în arhivă din care reies lucrurile acestea”, a afirmat Ştefan Ţarcă.
Hotel Rareş a fost între timp vîndut
Sindicalistul îşi aminteşte şi de actualul hotel din centrul vechi al oraşului care, pe vremuri era a sindicatelor din învăţămînt, pentru ca ulterior să fie a PCR-ului, iar în ultimă fază a ajuns în proprietate privată deşi nu se ştie exact cum. „Unde este acum Hotel Rares, pe vremuri era clădirea Sindicatelor din Învăţămînt a judeţului Botoşani. Deci aceste sindicate aveau atît de mulţi bani încît au construit clădirea asta. Şi era în spate un teren viran, unde se făceau scrînciobe, acolo era loc de parcare a trăsurilor, că ăştia care veneau la şedinţe veneau cu trăsurile, asta sunt acum chestii picante, dar asta este realitatea”, a mai spus Ştefan Ţarcă. Ulterior, cînd s-a desfiinţat sindicatul din învăţămînt de la acea vreme, a luat fiinţă un altul al partidului comunist. Liderul sindical susţine că de fapt patrimoniul sindical este o proprietate privată de grup, drept pentru care nu poate fi confiscat, vîndut sau concesionat şi se transmite de la o structură sindicală la alta. Această situaţie poate fi schimbată doar de cei care au creat acest patrimoniu şi care în prezent, nu mai există. „Ei pînă a nu mai exista, putea decide, patrimoniul nostru se va întîmpla asta cu el, dar nu au spus şi ele trec în mod automat la structurile următoare. Fiindcă nu este proprietatea unei persoane, ci este o proprietate de grup. Datorită acestor confuzii care au fost după 90, foarte multe bunuri sunt folosite de persoane juridice sau fizice, iar noi nu avem ce face”, a încheiat Ştefan Ţarcă.

Gabriela ERDIC