În satele din județul Botoșani, sute de copii din familii nevoiașe intră în cercul vicios al sărăciei și al lipsei de perspectivă.
În multe cazuri, părinții abia dacă-și pot permite să-i hrănească și nu-i mai pot ține la școală, iar fără aceasta le este greu să se califice.
Ilie are 50 de ani și trăiește în satul Costești, din județul Botoșani. Este agricultor, are trei copii și face sacrificii enorme pentru a le oferi o șansă la educație. Mărturisește că a cumpărat mai multe capre tocmai pentru a face rost de banii necesari ca să-și țină copiii la școală.
„Este foarte greu să-i țin la școală. Cresc căprițe să pot să-mi întrețin familia și să-i ajut să facă școală. Învață bine și merită. Au și ei dreptul la un viitor. Îmi zdrelesc eu palmele, dar ei să facă carte. Mai cumpăr capre, mai muncesc, numai să fie oameni”, spune săteanul.
În situația lui Ilie sunt mii de săteni din județul Botoșani, mai ales din satele și cătunele îndepărtate. Fac sacrificii enorme doar pentru a le putea oferi copiilor un dram de școală. În mod dramatic, Ilie și cei ca el sunt un caz fericit. Și asta pentru că există alte câteva mii de botoșăneni din mediul rural care nu-și permit să-și mai ducă copiii la școală după ce termină ciclul gimnazial.
În județul Botoșani, conform statisticilor Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, sunt 107.000 persoane active apte de muncă. Dintre acestea, doar 40.000 au oficial un contract de muncă. Cea mai mare problemă este că mai bine de un sfert dintre cei fâră loc de muncă nu au nici măcar 10 clase și au o paletă foarte restrânsă de meserii în care se pot califica. Alții, abia dacă au terminat patru clase. Doar 8% din populație are studii superioare. Majoritatea covârșitoare a celor cu puțină școală trăiește în mediul rural și se ocupă preponderent cu agricultura și creșterea animalelor. Mulți trăiesc în sărăcie, la fel și copiii lor.
„La cei săraci care nu au avut niciodată mai mult de o bucățică de pământ și câteva găini acolo, unde să-i dea la școală? Îi lasă până în clasa a VIII-a, cel mult, și după aceea, la muncă! Pălmași pe ogor, că altceva ce să facă? Fără școală nu au nici meserie. Și se canonesc așa cum s-au canonit toți ai lor. Abia dacă au parale să le cumpere caiete și ce le mai cere pe la școală”, spune o săteancă din Coțușca.
Cea mai mare provocare o reprezintă costul rechizitelor și al hainelor pentru școală. În multe cătune, sătenii care trăiesc din agricultura de subzistență sau efectiv fără niciun venit, în afara alocațiilor primite de copii, nu au cu ce să le cumpere trening și pantofii sport pentru orele de sport, caiete, mai ales din cele speciale, culegeri sau alte cărți.
„Cu alocația pe care o au acești copii este foarte dificil. Hainele pentru școală sunt scumpe rău. Ghiozdanele, caiete și tot felul de rechizite. De unde? Greu, greu tare ne descurcăm aici la țară”, spune o altă săteancă, cu copil la școala din Costești.
Sunt și situații de-a dreptul dramatice în care familiile din sate sărace sau foarte izolate, precum alta Roșie, nu au nici măcar curent electric, așa că cei mai studioși elevi învață la lumânare sau la fereastră, cât este ziuă. Pentru oamenii din sat, acești copii sunt condamnați la o viață de sărăcie și lipsuri.
„Copiii ăia nu au niciun viitor. Care este ambițios, reușește și la lumânare să învețe și să facă mare lucru din viața lui. Dar mulți se pierd. Marea lor șansă este plecatul la muncă în afară. Care-i priceput, face bani acolo și, la rândul lui, își ajută copiii și rupe blestemul ăsta al sărăciei. Care nu, la câmp, pe ajutor social sau la crâșmă. Cum îi firea fiecăruia. Îi greu să-i ții la școală fără parale”, mărturisește tanti Adela, o săteancă trecută de 65 de ani, din Costești.
Anual, sute de copii, mai ales din mediul rural, abandonează școala, mulți tocmai pentru că nu sunt susținuți financiar de către părinți. Mai mult decât atât, sunt ținuți acasă în sezonul agricol pentru a ajuta la munca câmpului sau la creșterea animalelor.
O directoare a școlii din Ungureni mărturisea, în urmă cu patru ani, că un elev a adormit, efectiv, cu capul pe bancă, la Evaluarea Națională, după ce a fost pus să mulgă vacile.
„Pur şi simplu am auzit un zgomot. I-a căzut pixul din mână, adormise. Am aflat că a muls vacile de la trei dimineaţa şi apoi a venit la examen. A dat foaia aproape goală”, spunea Elena Drochio.
Potrivit profesoarei, situațiile de genul acesta nu sunt deloc rare.
„Îi folosesc la muncile câmpului, la creşterea animalelor. La ţară, aşa gândesc părinţii”, preciza același cadru didactic.
