Ea este româncă, din Dorohoi, el francez, originar din insula franceză Reunion, situată în Oceanul Indian. Împreună cu cei doi copii ai lor, tinerii au decis să se întoarcă în România, pentru a începe o nouă viață.
Gregory Rateau, redactor-șef la filiala din București a cotidianului LePetitJournal.com, a vorbit recent cu cei doi tineri, Ioana și Julien.
G.R.: Îmi puteți vorbi puțin despre trecutul vostru?
Ioana: Am 35 de ani, m-am născut în Dorohoi, un orășel din nord-estul României, în apropierea satului copilăriei lui George Enescu. Am studiat Finanțe și Bănci la Iași și Grenoble. Astăzi lucrez într-o companie din domeniul IT din București.
Julien: Sunt originar din Reunion și mi-am dorit de foarte devreme să descopăr lumea de dincolo de mica mea „pietricică” pierdută în mijlocul Oceanului Indian. După marea aventură din Franța metropolitană, unde am absolvit școala de inginerie, mi-am spus că nu mă voi opri aici și că vreau să-mi orientez cariera spre lumea largă. Am descoperit România în 2009.
G.R.: Cum v-ați cunoscut?
Ioana: Era o zi de vară, în iulie 2009. Lucram într-una din filialele unei multinaționale franceze din Suceava. Ca în fiecare dimineață, mergeam să salut pe toată lumea, iar în biroul echipei de controlul calității era un coleg nou, un tânăr brunet, bine bronzat, cu un zâmbet magnific. Era Julien, care tocmai ajunsese la Suceava.
Julien: Eram în anul trei la școala de ingineri și făceam PFE (Projet de fin d’études, adică proiectul de absolvire) la Suceava. Am organizat regulat ieșiri cu colegii și, din când în când, întâlneam pe coridoare această tânără frumoasă care lucra într-un alt departament al companiei. Colegii noștri ne-au facilitat prima noastră întâlnire la un pahar și de atunci nu ne-am mai despărțit!
G.R.: Ce v-a plăcut unul la celălalt?
Ioana: Fizicul lui. La prima vedere, arăta ca un actor de film, creol, cu o latură foarte exotică. Apoi am fost impresionată de inteligența și de curiozitatea lui, de cultura sa generală „enciclopedică”. L-am găsit foarte matur pentru vârsta lui, total diferit de tinerii români ai acestor vremuri.
Julien: Bunătatea, frumusețea și zâmbetul ei! Dar și deschiderea sa, într-un mediu social și profesional care nu prea a cultivat această valoare în 2010. Am înțeles foarte repede că va fi mama copiilor mei.
G.R.: Julien, ai avut prejudecăți despre România, înainte de a veni pentru prima dată aici?
Julien, râzând: Ideea de a găsi doar blonde înalte cu ochi albaștri.
G.R.: Ioana, după 10 ani petrecuți în străinătate, ți se pare că țara s-a schimbat?
Ioana: Da, cred că țara s-a schimbat dar, din păcate, nu cu viteza pe care și-ar dori-o majoritatea românilor. Populația cu vârste cuprinse între 25 și 50 de ani participă activ la modernizarea economiei și a mentalităților, este mai exigentă în ceea ce privește serviciile și mai puțin tolerantă cu corupția. În plus, există mai multe oportunități profesionale decât în 2010 și mi se pare că angajatorii iau în considerare, în sfârșit, capacitățile tinerilor.
G.R.: Cum și-au însușit copiii voștri cele două culturi și cum decurge integrarea lor?
Julien: De la naștere, au auzit ambele limbi acasă. În ciuda expatrierii noastre, nu am tăiat niciodată legăturile cu culturile franceză și română și organizăm în fiecare an o întoarcere la rădăcini.
Ioana: Acomodarea noastră a mers fără probleme, cu excepția fiului nostru cel mare, care a trebuit să învețe să evolueze într-un climat mai aspru, el care până atunci trăise doar într-o atmosferă lejeră și un mediu exotic mai cald.
Integral pe jurnalemigrant.com…
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
