Dincolo de orașul cu blocuri colorate, izolate termic, dincolo de verdele din Parcul Tineretului, două clădiri cu patru etaje, surori de suferință, adăpostesc zeci de suflete care, oficial, nu există. Zeci de „fantome în acte”, pentru că dacă îi întreabă cineva cum îi cheamă, nu pot dovedi că vorbesc adevărat.
La ghetourile din Botoșani, cele două blocuri cu locuințe sociale arată ca după o răbufnire a armatei adversarilor care-a îndreptat tunurile în zidurile subțiri și gri. Găurile din pereți arată ca urmele de vărsat de vânt pe obrajii unui adolescent rebel. „Lola, te iubesc”, „Bira”, inimioare, mesaje indescifrabile, cuvinte în limba romanes, colorează bucățile de zid neatinse de „armele” dușmanilor.
Pe un frig de aprilie care miroase a toamnă, o tânără cu ochi albaștri își cară pruncul în brațe. Stă la prima ușă din bloc. Ușă metalică, exact ca toate celelalte, într-un hol murdar, cu rufe spălate recent, agățate de resturi de mobilă, din care curge o apă sălcie ce curăță podeaua de ciment. Nu apuc să bocănesc la ușă, că bucata de metal se deschide ca la comandă, de parcă cineva ar fi știut că urmează să vin.
O întreb pe tânăra frumoasă dacă micuțul pe care îl strânge la piept are certificat de naștere. Îmi întoarce spatele. Un iz de mâncare gătită rămâne în urma ei. „Fă, Andreea, băietul tău are certificat?”, întreabă fata, dând buzna în casa vecinei de vizavi. Femeia de aici, cu o căciuliță croșetată pe cap, slabă ca un trunchi de copac abia plantat, iese zâmbind. „Certificat de naștere, zici? Are, are, n-are buletin, atât”, răspunde. N-are buletin pentru că l-a pierdut, îmi explică imediat. Dar urmează să meargă cu el să îl facă. Țâncul mic care mișună în jurul ei are certificat de naștere, dar sunt mulți în bloc care n-au. Mai ales cei de la etaje.
„Dacă urci sus, ai să vezi, sunt mulți care n-au. De sus, până jos, aici toți avem. Dar vărul lui bărbatul meu are 21 de ani și nu are nici buletin, nici certificat de naștere și nici botezat nu-i”, spune fata plăpândă, cu ochi albaștri, și izbucnește într-un râs copilăresc.
„De ce râzi? Nu-i de râs”, o dojenește imediat vecina ei. Ea nu-și lasă băiatul abia devenit major să stea fără buletin. Imediat merge cu el să-i facă altul.
De partea cealaltă, autoritățile știu ce se întâmplă acolo. Problema este că mulți dintre ei nu și-au plătit dările la stat – locuințele aparțin societății Locativa și mulți chiriași au datorii vechi chiar și de trei ani – și nu au un domiciliu pe care să îl poată trece în buletin.
„Noi am primit o îndrumare de la București, ca să nu mai poată fi invocat motivul neplății chiriei sau a utilităților ca fiind suficient pentru lipsa actului de identitate. La ei este și mai dificil pentru că este spațiu închiriat. Dar pot merge la Locativa, să le explice celor de acolo situația, sau chiar la Prefectură, să discută cu Semiramida Balan, consilier responsabil pentru problema romilor. Există o politică la nivel de stat pentru astfel de probleme”, a fost explicația directorului de la Serviciul de Evidență a Populației Botoșani, Ovidiu Gherasim.
La plecare, de printre geamurile cu termopan alb, capete curioase se zăresc. Fata cu pruncul în brațe fuge la vecinii din bloc să le dea de veste c-a venit cineva să vadă dacă au buletine.
(C.B.)
[[galerie-foto]]
