Este a doua distincție pe care o primește la Berlin, după Ursul de Aur pentru scurtmetraj, de la ediția din 2004 a festivalului.
Cristi Puiu a câștigat premiul pentru cel mai bun regizor la secțiunea Encounters de la Berlinale - Berlin International Film Festival pentru filmul ”Malmkrog”.
Regizorul care a deschis noul val al cinemaului românesc, cu filmul „Marfa și banii”, a câștigat numeroase premii europene, care au legitimat, de fapt, o devenire artistică. Cristi Puiu a propus o nouă peliculă care pornește de la „Trois entretiens”, de Vladimir Soloviov, un text filosofic, cu fundament teologic.
Ca și în cazul celorlalte filme, Cristi Puiu a scris scenariul de la ”Malmkrog” și, după cum spune, a modificat țesătura textului lui Soloviov doar la nivelul exemplelor, pentru că a vrut să fie fluid dialogul dintre cele cinci personaje care discută despre război, moarte și Anticrist, într-un cadru pe care l-a găsit la conacul Apafi, în satul Mălâncrav, din Sibiu.
Cristi Puiu spune că temele pe care Soloviov le-a tratat la sfârșitul secolului al XIX-lea sunt foarte actuale.
„Acum trăim într-un sos amestecat, într-o mare confuzie. Utopiile sunt în germinație. Ni se promite un alt comunism, asta este evident! Nu mai poți asuma lumea așa cum este - trebuie mereu să te poziționezi, ca o declarație de intenție, înainte de a face o afirmație. În zilele noastre, orice afirmație pe care o faci despre semenii tăi, față de dragostea de aproapele tău, se poate întoarce împotriva ta. Poți fi oricând catalogat ca rasist sau homofob, chiar dacă nici nu te-ai referit la așa ceva. Nici comunismul nu a atins nivelul ăsta de demență. Atunci, cenzura venea de la autorități, astăzi cenzura este în capul tău”, a explicat, pentru Europa Liberă, regizorul premiat din nou la Festivalul de film de la Berlin.
Cristi Puiu a vorbit deseori despre bunici, părinți, despre copilăria din fosta stradă Luceafărul 78.
Născut pe 3 aprilie 1967, la București, din părinți botoșăneni. Tatăl Emil s-a născut la Roma, iar mama Iuliana originară din Nicșeni. Alături de cei doi frați, a copilărit în mahalaua Botoșanilor, pe strada Luceafărul 78.
Originile botoșănene nu au fost niciodată pitite în biografiile mai mult sau mai puțin oficiale. Dimpotrivă. Și îi place să își zică moldovean!
Dialogul cu Eugenia Vodă, în emisiunea "Profesioniştii", rămâne antologic:
"-La Botoşani era Bunelul, bunicul după mamă. Bunicii după tată, tot din Botoşani, au venit în 1946 în Bucureşti, cu foametea din Moldova...
-Deci sunteţi botoşănean get-beget...
-Moldovean get-beget! M-a mai întrebat pe mine cineva: "Domnule Puiu, de unde sunteţi?" Din Bucureşti. "Dar părinţii?" Din Moldova. "De unde din Moldova?" Din Botoşani. "Aaa, păi sunteţi bucovinean". Nu, sunt moldovean, nu bucovinean. Vedeţi, ca să-şi explice cumva că... sigur influenţa austriacă sau nu ştiu ce prostii... Ştiţi cum e, toată lumea se reclamă cumva, caută prin trecut, prin memorie, prin arborele genealogic, rude de prin Ardeal şi de prin Bucovina.
-Deci dumneavoastră vă reclamaţi, vă trageţi...
-De la Botoşani... Ai mei erau ţărani cu animale, cu pământ... Erau ţărani! Marea foamete din Moldova, pe Bunelul şi Bunica nu i-a adus la Bucureşti. Pe părinţii tatei, da. Tataia a fost pompier la Rapsodia Română, Mamaia a fost garderobieră la Academia Română. Noi, eu şi fratele meu, am crescut în Bucureşti şi la Botoşani".
DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:
