O uşa veche şi simplă, din termopan, este graniţa dintre vuietul şoselei Mihai Bravu la amiază şi liniştea înfundată de peste zi a celui mai vechi atelier de croitorie din zonă. Muncă şi artă. Centrul 3, scrie deasupra. Odată intrat, în spatele tău se aude un sunet de clopoţel şi simţi imediat bătrâneţea parchetul din lemn masiv. Aici nu se aude musca, ci sunetul de foarfeci care calcă pe urmele de cretă ale stofelor colorate şi rotoarele maşinilor de cusut, din camera alăturată.

Acum 51 de ani,  tânărul botoşănean Popovici era trimis de la Centrală să-şi ia în primire postul de ucenic, în atelierul de croitorie din Mihai Bravu era ca la APACA, îşi aminteşte el.

Constantin Popovici, este originar din Botoşani şi şi-a început ucenicia la vârsta de 14 ani. În 1967 a intrat pentru prima dată pe uşa atelierului de croitorie din şoseaua Mihai Bravu. Maistrul croitor spune că după Momentul 89 numărul celor care trec pragul croitoriilor a scăzut semnificativ. Majoritatea comenzilor pe care le primeşte atelierul său sunt de la SPP, SRI, Jandarmerie şi Academia de Poliţie.

"Comenzile instituţiilor statului presupun măsurători pentru fiecare persoană, probe şi retuşuri ulterioare", precizează botoşăneanul pentru Libertatea.

Atelierul condus de croitorul Constantin Popovici este printre ultimele de profil din Capitală. Cel mai mare regret al botoşăneanului e că „nu vine nimic din urmă”. Ultimul ucenic l-a avut acum 30 de ani.