Uluitoarea poveste a singurului medic de la ţară care a făcut puşcărie pentru mită: Un litru de vin sau o pungă de cafea

În 56 de ani, atât cât are, medicul nostru a trăit cât nu ar face-o alţii în câteva vieţi. Şi să nu vă gândiţi la poveşti nebune de dragoste, vacanţe luxoase ori privilegiile unei înalte funcţii publici. Nici măcar la o carieră politică sau administrativă extraordinară. În schimb, a făcut – şi nu o dată – atât de scurtul drum de la agonie la extaz şi invers. A schimbat regimul în localitatea cu cele mai înalte rezonanţe din judeţ pentru a coborî apoi în tenebrele închisorii. De unde a ieşit iarăşi la lumină… A fost revoluţionar, apoi turnător şi într-un final din nou revoluţionar. Peste toate are două mandate de consilier judeţean din partea unui partid în disoluţie.

Fuga conferenţiarului din Cluj l-a făcut să aterizeze la Botoşani

Medicul Marius Bogdan este botoşănean prin adopţie. A ajuns mai mult din întâmplare prin nordul Moldovei. Născut la Dej, terminase Facultatea de Medicină la Cluj prin 1985, dar nu a putut să îşi dea licenţa fiindcă profesorul coordonator fugise în Germania Federală. Fără lucrarea de diplomă i s-a dat repartiţie la marginea ţării. „Şi uite aşa am aterizat eu la Botoşani”, îşi aminteşte amuzat Marius Bogdan. A ajuns la Spitalul Judeţean, unde nu peste mult timp i s-a desfăcut contractul de muncă fiindcă a plecat înapoi la Cluj pentru a-şi lua diploma de absolvire. „Am stat şase luni în subsolul unei clinici şi am studiat”, spune Marius Bogdan. Şi-a terminat cu succes lucrarea, a cărei titlu şi acum îl rosteşte la foc automat – „Indicaţii şi tehnici chirurgicale de reintegrare a duodenului în tranzitul digestiv” – după care a revenit la Botoşani. A fost reîncadrat la actualul „Mavromati”, unde n-a stat prea mult, a mai fost pe la Infecţioase, pe la Nicşeni, iar prin 1988 a poposit la Flămânzi, de unde n-a mai plecat nici până astăzi, decât până la… Frumuşica.

Fotbalul combinat cu medicina l-a adus în comuna Răscoalei de la 1907

În paralel, pasionat fiind de fotbal, a făcut cursuri de arbitraj şi timp de cinci ani, în perioada 1986 – 1991, a tot condus meciuri din campionatul judeţean. „Am luat şi bătăi, am şi fost fugărit, asta face parte din farmecul vieţii de arbitru. Dacă ieşea meciul bine mă întorceam cu oaspeţii, dacă nu, mergeam uneori pe jos până acasă”, rememorează medicul-arbitru.
„Periplurile” prin judeţ cu fotbalul l-au ajutat să cunoască bine mai toate comunele – „eu prin ce comună ajungeam le ceream să îmi arate dispensarul” – şi astfel, pentru a-şi putea lua atestatul în chirurgie, a ales Flămânziul, comuna răscoalei de la 1907.

Meciuri de la asistente şi până la WC cu tovarăşul prim

N-a durat tare mult şi a intrat în conflict cu primarul Vasile Ştefan, pe care l-a rugat să îl ajute la amenajarea dispensarului, dar care l-a trimis la Direcţia Sanitară. Apoi, vajnicul tovarăş prim de la Flămânzi a vrut să scoată asistentele la cules porumb de pe câmp. Avea opt la dispensar şi ar fi trebuit să combine medicina cu agricultura. „M-am opus. Nu puteau azi să scoată porumbul şi a doua zi să pună mâinile pe bolnavi”, spune dr. Marius Bogdan. Alt scandal a fost cu WC-ul public care se amenajase ad-hoc tocmai pe gardul dispensarului, tot poporul care traversa comuna de atunci urina, la propriu, pe cabinet. Dar cea mai aprigă dispută a pornit de la… vizitiul dispensarului. Titularul postului se pensionase şi medicul l-a găsit pe unul, Soltaniuc, care ar fi trebuit să-l ducă prin comună cu şareta la urgenţe, fiindcă pe atunci acesta era automobilul medicului. Când să-l angajeze, primarul i-a transmis că-i nebun fiindcă respectivul pretendent la postul de vizitiu fusese condamnat la locul de muncă. Minune însă, vizitiul nu îşi pierduse calitatea de membru de partid, başca avea şi cotizaţia plătită la zi, aşa că s-a înfiinţat iar la primul comunist al comunei şi când i-a arătat că pe om partidul nu l-a renegat, primarul n-a mai avut încotro.

Revoluţia? Rămâne cum am stabilit

Aşadar, decembrie 1989 i-au prins pe medic şi primar în… tandreţuri ideologice. De pe 16 decembrie medicul asculta Europa Liberă – „simţeam că se petrece ceva” – iar pe 22 a încercat să îşi mobilizeze asistentele că să răstoarne şi regimul de la Flămânzi. „Am ieşit să-l pedepsesc!” Pe cine? Pe „toarşul” Vasile Ştefan. Dar n-a prea avut cu cine. O asistentă era secretară la partid, alta era nevastă de poliţist, cealaltă avea bărbat informator şi tot aşa. Dacă n-a reuşit cu asistentele, a încercat cu… poporul. A chemat sătenii la televizorul din dispensar ca să vadă ce se întâmplă în ţară şi a stabilit ca la ora 16:00 să se întâlnească să purceadă spre Primăria Flămânzi ca să dea jos şi comuniştii de acolo.

A coborât tabloul prea iubitului conducător al ţării, l-a legat de-un băţ şi la ora anunţată… stătea şi se uita la tovarăş, iar tovarăşul la el fiindcă lumea aşteptată n-a mai venit.
Într-un târziu i s-au alăturat totuşi Laurenţiu Ungureanu, un muncitor de la Filatura Flămânzi şi Eugen Creţu, un contabil de la o fermă şi toţi trei au pornit s-o termine cu PCR-ul în comună. Pe drum şoferii li s-au alăturat doar cu semnul victoriei, iar un sătean, Mircea Ştefănucă, cu un… cuţit. „Aşa ne-am constituit în primul grup aşa-zis organizat”, îşi aminteşte Marius Bogdan. Patru oameni pentru dărâmarea unui partid… singurul partid.

Împuşcătura care n-a mai venit

Momentul de cotitură l-a trăit în faţa postului, unde erau patru-cinci miliţieni.
-    Doctore, tocmai tu?
-    Tocmai eu! Şi îmi pare rău că nu sunt la Bucureşti.
Nu s-a oprit din marşul spre Primăria Flămânzi şi apoi a văzut moartea cu ochii. Sau a simţit-o… I s-a părut că unul dintre miliţieni dă să scoată pistolul şi să îl împuşte… „Când am văzut că duc mâna la toc am zis gata, mă împuşcă. Am avut o senzaţie unică în viaţă, deja în faţa ochilor mi s-a întunecat, am simţit că mă ridic cam 70-80 centimetri de la şosea, nu mai simţeam asfaltul şi parcă o lumină caldă, parcă urcam la cer, după care m-am retrezit cu picioarele pe asfalt. O senzaţie unică, care nu ştiu dacă a durat trei-patru secunde, dar pentru mine parcă a fost cam un minut. În clipa aia când mă înălţam şi nu mai simţeam asfaltul, aveam un singur regret, că nu am un copil care să povestească cum a fost împuşcat tata la revoluţie”.
CITEŞTE ŞI:
 Consilier la judeţ, 5.000 euro ca revoluţionar, pe an: Eu am răsculat lumea - DOCUMENT

Fostul „prim” înlocuit cu doctorul în noaptea revoluţiei

Miliţianul nu a făcut-o, aşa că protestatarii, foarte puţin numeroşi, au ajuns la sediul administraţiei locale, unde brusc s-au înmulţit. „Au apărut dintr-o dată la vreo 70 de oameni. Apoi mi-am dat seama că ei stăteau ascunşi pe după blocuri să vadă ce se întâmplă. Primarul nu mai era”, afirmă Marius Bogdan. Îndârjitul comunist Vasile Ştefan, care aştepta intrarea ca membru supleant în Comitetul Central al Partidului Comunist Român, a plecat pe o uliţă din comună şi nu s-a mai întors niciodată. I-a luat locul pentru o noapte chiar inamicul public nr.1, dr.Marius Bogdan, care apoi a ocupat funcţia de viceprimar.

Fotbal cu caschetele miliţienilor

În vâltoarea şi entuziasmul acelor zile unii săteni au cam sărit calul zorilor democraţiei şi au umilit miliţienii din sat. „A venit un grup de patru-cinci tineri şi au început să ţipe: jos stema, jos stema! Noi aveam stemă la caschetă. Ne-au luat caschetele şi au dat cu picioarele în ele, au jucat fotbal cu ele. Am tăcut, le-am luat, mulţumesc şi gata. Ce puteai să faci? Erau 4.000 de oameni acolo”, rememorează Valeriu Apetrei, şeful Postului de Poliţie Flămânzi de la acea dată. El a înţeles momentul şi susţine că n-a purtat pică nimănui. Unii dintre colegii săi nu au înghiţit însă prea uşor umilinţa, mai ales că au fost şi săteni care au încercat să intre şi în postul de poliţie, i-au înjurat pe miliţieni, astfel încât intrarea a fost ferecată ca pe timpul războiului. „Unul dintre colegi i-a «filmat» pe toţi şi nu i-a uitat. După revoluţie, pe care îl prindea, dacă era prevăzută amendă de la 5 la 200 de lei, el îi dădea 200. Doctorul a fost ultimul mohican”, afirmă Valeriu Apetrei. Îşi aminteşte zâmbind că unii dintre cei mai aprigi protestatari proveneau din rândurile famiilor de turnători la Securitate, pe care îi şi ştia şi cărora le-a transmis că ar fi bine să se liniştească, să nu se dea chiar ei în spectacol.

Prim-procuror şi viitor şef la PNA, anchetă la Flămânzi pentru concedii pe ouă şi brânză

Medicul fusese avertizat de altfel că revoluţie, ne-revoluţie, democraţie, ne-democraţie, o să plătească pentru umilirea miliţienilor. Prin 1993 s-a trezit cu o plângere din partea medicului Mihai Hamburda, directorul de atunci al Spitalului Judeţean, semnată şi de celebrul jurist Victor Niţu, prin care era acuzat că ia mită de la săteni pentru a le da concedii şi că ar acorda concedii medicale depăşindu-şi atribuţiile. Mai exact, ar fi primit cafea, ouă, ţigări contra diverse adeverinţe. Într-o bună zi a fost chemat la Postul de Poliţie unde venise de la judeţ căpitanul de atunci Vasile Răileanu (foto stânga), cel care câţiva ani mai târziu urma să ajungă şef al brigăzii de poliţie judiciara din cadrul fostului Parchet National Anticorupţie, actualul DNA. Doctorul a respins acuzaţiile, la faţa locului a sosit după câteva zile şi Constantin Roman, prim-procurorul de la acea dată al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani. Cum ar fi decurs ancheta?
„A venit Roman la Flămânzi şi mi-a adus trei săteni. Ai fost la doctor acum trei ani? Da! Şi uite concediul medical. A fost bolnav copilul? Da! Şi ce i-ai dat la doctor? Păi i-am dat un litru de vin sau o pungă de cafea. Doctorul Bogdan, ai luat? N-am luat! A mai fost cineva de faţă? N-a mai fost nimeni. Buuun, următorul. Şi mi-a adus vreo patru aşa. După care… acu’ trei ani şi scotea concediul. Dl. procuror, demonstrează matale că n-a avut roşu în gât acum patru ani. Ce i-ai dat? O pungă de cafea, o sută de lei, o sticlă de rachiu. Cine a mai văzut? Nimeni! Zic: cum demonstrezi dumneata? Vă băteţi joc! Mă frecaţi pe aici că mi-a dat acum trei ani. Ţi-ai găsit acum, după trei ani, că mi-a dat. Vreo probă, ceva? Păi proba este concediul. Care concediu, dar vreun martor? Pe mine să nu mă înveţi să fac anchetă”, povesteşte Marius Bogdan.

„Am intrat şi am ieşit peste 16 luni. 16 luni arestat preventiv!”

Fostul prim-procuror i-a cerut să îi aducă a doua zi atribuţiile pe care le are ca medic la dispensarul comunal. „Atunci nu erau aşa clar definite ca şi astăzi. Atunci medicul făcea de toate. Eu, ca fraierul, stau toată noaptea şi îi scriu atribuţiile de serviciu pe vreo patru pagini”, spune Marius Bogdan. Prim-procurorul l-a chemat la Botoşani sub pretextul semnării unor acte şi odată ajuns l-a redirecţionat spre celebrul „Colombo”. „Mă întreabă: ai scris alea? Zic da. Spune: acum mergeţi până la Poliţie că vin şi eu şi după aia plecăm la Flămânzi. Eu ca fraierul mă urc în maşină cu poliţaiul şi mă duc ca prostul în gura lupului”. După vreo oră ofiţerul inspirat din celebrul film american i-a dat de veste: „doctore, ai dat de necuratu’, eşti arestat! Pentru luare de mită”. „M-am dus să mai dau o declaraţie la Parchet, de la Parchet m-a trimis la Poliţie că vine şi el şi mă duce înapoi, am intrat şi am ieşit peste 16 luni. 16 luni arestat preventiv! Toată perioada mea de detenţie a fost arest preventiv”, rememorează cu amar Marius Bogdan, pentru care ziua de 16 aprilie 1993 nu va putea fi dată vreodată uitării. Tribunalul Botoşani l-a condamnat la patru ani şi şase luni, pe deasupra fiindu-i interzis şi dreptul de a fi ales. „Cum s-a întâmplat? Nu există flagrant, nu există probe (…). A încercat flagrant, după aia am aflat, dar nu a reuşit”, spune Marius Bogdan.
CITEŞTE ŞI:
Securişti omagiaţi de Zilele Oraşului - DOCUMENT

Eliberat după ce a fost medic şi în Penitenciar

La mai bine de două decenii este convins că totul a fost pus la cale. În comună sosire o doctoriţă, Elena Chelaru, care era nepoata unui doctor-deputat Ionescu, fost medic la actualul „Mavromati” şi coleg cu Mihai Hamburda. Nepoata era din Flămânzi, dar primise repartiţie în alt judeţ şi ar fi dorit să rămână în comuna răscoalei, dar nu prea ar fi încăput de doctorul venit tocmai din Dej, care ar fi trebuit cumva determinat să plece. Poliţistul care ar fi „filmat” cu ochii minţii totul la revoluţie, ar fi găsit momentul prielnic şi ar fi încurajat câţiva săteni să dea declaraţii că ar fi mituit medicul.
A stat două luni în arest şi apoi a fost trimis la Penitenciarul Botoşani. „Sunt unele dintre cele mai frumoase amintiri pe care le am”, spune oarecum surprinzător doctorul despre perioada petrecută după gratii. N-a prea avut viaţă de deţinut obişnuit, a fost pus la treabă şi la câte minuni se întâmplă după gratii şi-a practicat meseria mult mai mult decât ar fi putut bănui. A stat ba prin dispensar, ba prin secţia de minori. În paralel a continuat să se judece şi Curtea de Apel Suceava a decis să îi păstreze doar pedeapsa pe care o ispăşise deja, astfel încât pe 5 septembrie 1994 a redevenit un om liber.

Nu s-a săturat de moldoveni şi s-a întors la Flămânzi

„Hai acasă, nu te-ai săturat de moldoveni? Te-au băgat şi în puşcărie, ce mai vrei să-ţi facă?” i-a transmis tatăl, însă n-a vrut să-l asculte. A revenit la Flămânzi, unde cu un stetoscop s-a reapucat de treabă. „Oamenii de prin comună au aflat că m-am întors şi au început să-mi bată la uşă. Îmi dădeau ouă, brânză, ce aveau şi ei, cu banii mă mai ajuta tatăl”, declară Marius Bogdan. Locuinţa din Flămânzi a transformat-o în cabinet, lucru care i-a adus o nouă plângere. Iniţial i se interzisese de către magistraţii de la Botoşani şi dreptul la practică, însă interdicţia îi fusese ridicată la Suceava, lucru pe care nici medicii şi nici poliţistul Vasile Răileanu nu-l ştia. Pentru a nu mai avea nici o problemă cu legea, la sugestia unui coleg din Botoşani şi-a făcut un PFA prin 1996 pentru consultaţii la domiciliu, anticipând, fără să realizeze la acea dată, medicina de familie ce avea să fie instituită doi ani mai târziu. La insistenţele primarului de Frumuşica, localitate care nu avea medic, a plecat în comuna vecină Flămânziului. Azi are o mândreţe de cabinet medical de familie, unul dintre cele mai mari şi moderne din judeţ şi profesează în paralel, şi-n actualul oraş, şi la Frumuşica.

Ba-i turnător, ba nu mai e

„Mă consider un deţinut politic al regimului Iliescu”, spune astăzi, la aproape un sfert de veac de la revoluţie, doctorul Marius Bogdan. Pe 25 mai 1999 a intrat în PNŢCD tocmai fiindcă a văzut în această formaţiune oponentul cel mai înverşunat al regimului neo-comunist instalat în România după 22 decembrie 1989. În 2000 a devenit consilier judeţean pe lista ţărăniştilor, an în care a candidat şi la Senat. A intrat astfel în atenţia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), care, culmea, l-a declarat informator al fostei Securităţi. A formulat o contestaţie şi a scăpat de eticheta de turnător. „Dar asta este o altă poveste”, spune Marius Bogdan. Timp de doi ani a corespondat cu Curtea Europeană de Drepturilor Omului de la Strasbourg, unde a contestat condamnarea din România, însă plângerea i-a fost într-un final respinsă. Oricum, este membru al Asociaţiei Revoluţionare 22 – 25 Decembrie 1989 Botoşani.

Fostul şef de la Poliţia Flămânzi a intrat în politică şi a candidat la Primăria Botoşani

„Ce s-a făcut, s-a făcut pe la spatele meu, eu nu am participat”, declară Valeriu Apetrei (foto jos), şeful Postului de Poliţie Flămânzi de la revoluţie. Ironia sorţii, şi acesta a arbitrat meciuri în campionatul judeţean şi îşi aminteşte destul de bine momentele din urmă cu 24 de ani. „Eram pe la Filatură când a început lumea să huiduiască. Eu ştiu ce era atunci, aveam în Postul de Poliţie armament cât pentru o companie, dacă era să fie revoluţie-revoluţie…”, afirmă Valeriu Apetrei, nu tocmai convins că, după, în democraţie, lumea o duce mai bine ca în comunism: „atunci dacă luam cinci portocale mâncau cinci oameni. Luam eu una, una i-o dădeam lui tata, una la un coleg, una lui Ionică… Acum, dacă se uit copiii la portocale şi nu le pot cumpăra, e mai bine?”.


În opinia sa 90% din ceea ce i s-a întâmplat doctorului Marius Bogdan a plecat de la conflictul cu o doctoriţă care era născută la Flămânzi. „El şi cu asistentele vroiau să o îndepărteze, dar d-na era de acolo, din comună şi ştiţi cum e lumea la ţară, chiar dacă te căsătoreşti acolo, tot venetic eşti”, afirmă Valeriu Apetrei. Despre anchetă nu prea are date fiindcă s-au ocupat direct Parchetul şi Poliţia Judeţeană. După pensionare a intrat în politică, a devenit vicepreşedinte judeţean la PRM, partid din partea căruia în 2012 a candidat la funcţia de primar al municipiului Botoşani.
Marius Bogdan n-a părăsit PNŢCD-ul nici după ce a ajuns partid de 1%, iar fidelitatea i-a fost răsplătită în 2012, când a redevenit consilier judeţean pe lista Mişcării pentru Botoşani, din partea PNŢCD.
Sergiu BĂLĂŞCĂU
CITEŞTE ŞI:
REMEMBER : Botoşani – 20 de ani sub papucul securiştilor şi turnătorilor
[[banner]]
CITEŞTE ŞI:
Arbore genealogic, pumni, străfulgerări în noapte - cum face muzeu un primar