Liviu Leonti, un botoşănean de 40 de an, acesta practică un tip de agricultură numit permacultură, dar deţine şi secretul unor metode inedite de cultivare a legumelor despre care spune că erau folosite inclusiv acum 2.500 de ani.
Satul Orăşeni Deal este un cătun modest aflat la 15 kilometri de municipiul Botoşani. Printre şirurile de case, dincolo de mica clădire care adăposteşte şcoala din localitate, chiar la o răscruce de drumuri, se află o grădină imposibil de trecut cu vederea. Vrejuri înalte, legume plăcute la vedere şi o explozie de culori, cocoţate pe un soi de straturi gigant împletite din nuiele. Pare o amenajare avant-garde rod al imaginaţiei săteanului, făcută mai mult cu scop peisagistic. Orice localnic ştie însă că este vorba despre ”laboratorul” bio al lui Liviu Lionte un sătean de 40 de ani care spune că a găsit secretul legumiculturii productive şi avantajoase din punct de vedere financiar.
Liviu Lionte este un agricultor neconvenţional. Nu a trăit toată viaţa pe ogoare şi nici nu urmează calea bătătorită a legumicultorilor cu tradiţie din judeţul Botoşani. Tot ceea ce face este altfel în special în agricultură. Pentru săteanul din Orăşeni, agricultura convenţională nu reprezintă în niciun caz o atracţie. El este cel care a adus la Botoşani, un nou concept, numit permacultura. Practic a căutat pe internet o metodă ieftină de a realiza o recoltă cât mai bogată.
” Noi am venit cu un concept nou pentru a economisi costurile de producţie şi mai ales timp şi a fi cât mai eficienţi. Căutam eu şi fratele meu pe internet o metodă diferită de monocultură, care nu mergea foarte bine. Este şi o zonă secetoasă şi nu se obţineau rezultate bune. Aşa că am dat peste acest concept pe care l-am studiat bine, permacultura”, spune Liviu Lionte.
Practic este vorba de crearea unui ciclu natural prin care plantele să se dezvolte de la sine, cu o intervenţie minimă din partea omului. Legumele cresc, se dezvoltă, ajung la maturitate, dau rod. Apoi mor, sunt îngropate de zăpadă. Seminţele sunt lăsate pe loc, la fel ca şi o parte a recoltei neculese iar odată cu venirea primăverii plantele sunt lăsate să se regenereze singure din seminţele lăsate ”în hibernare”. ” Nu se mai răscoleşte pământul, nu se mai ară, nu se mai discuieşte şi nu se mai fac toate operaţiunile clasice. Se urmăreşte a se împuţina munca şi dacă se poate spune aşa şi a economisi timp. Ce nu se recoltează se lasă pe loc şi sămânţa hibernează iar în următorul an se regenerează. În natură totul este ciclic. Dacă învăţăm acest lucru şi mai ales ajungem să respectăm legile naturii, nu are cum să nu iasă”, spune agricultorul botoşănean. Mai mult decât atât acesta spune că respectul pentru natură este important.
”Intervenţia omului trebuie să fie minimă. Fără chimicale şi materiale de sinteză, compuşi şi aşa mai departe. Totul cât mai aproape de natură”, precizează aceasta.
De altfel în grădina sa, Liviu Lionte nu are decât piatră, pământ şi lemn. O adevărată ”junglă” vegetală pe care o lasă să se dezvolte de la sine şi să dea roade. Rezultatele sunt uluitoare. Totodată beneficiile sunt uluitoare atât pentru om cât şi pentru mediul înconjurător. ”Nu este nimic sintetic. Totul este natural. Se restabileşte, mai precis, echilibrul natural pe care omul l-a stricat.”, spune Lionte.
După ce s-a convins că acesta este drumul de urmat, Liviu Lionte s-au pus pe treabă în 2014. După doar doi ani de permacultură, într-o grădină obişnuită de mai bine de trei sute de metri pătraţi, Liviu Leonti a crescut cu succes, lăsând pur şi simplu plantele să se dezvolte singure, cu intervenţii minime de toaletare şi plivire, o cultură impresionantă de ardei, roşii, castraveţi,dovlecei,soia,cartofi şi multe alte legume. La prima vedere grădina botoşăneanului pare ciudată. Straturi uriaşe, lungi de aproape 10-12 metri şi înalte de peste 40 de centimetri, cu pământ strâns în ”ghivece” uriaşe de nuiele împletite, adăpostesc trufandale şi bunătăţi pârguite. Pentru a nu creşte în toate direcţiile, plantele sunt dirijate cu ajutorul tot a unor împletituri din nuiele.
”Este extraordinar ce a ieşit într-un timp foarte scurt. Sunt roade ca în cărţile de poveşti. Şi doar aprofundând ciclul naturii. Lăsând-o să-şi facă treaba. Fără să o forţeze nimeni. A fost un pariu cu mine, cu natura, pe care ne-a lăsat să-l câştigăm. Am oferit respect şi atenţie, iar ea ne-a oferit roade.”, precizează agricultorul botoşănean.
Acesta spune totodată că deja foarte mulţi oameni care trec sau aud de grădina sa ”Science Fiction” îi bat la poartă curioşi.
”Am destui oameni care vin să cumpere legume. Prima dată sunt curioşi, apoi se convind singuri că este vorba de ceva extraordinar. Nu este nimic artificial aici. Doar ce oferă natura. Îi las să se plimbe şi să culeagă cu coşul, ce vor ei.”, spune Lionte.
Dacă la prima vedere lucrurile par uşoare, Liviu Lionte are însă secretele sale, după ani de studii, în care nu a pus mâna pe sapă ci doar a citit despre permacultură. Este bucuros însă să împărtăşească cunoştinţele sale, fiind ferm convins că permacultura este viitorul în agricultură.
”Acesta este viitorul. Ne-am bătut joc de natură şi am epuizat-o. De aici şi seceta şi multe fenomene pe care noi ne facem că nu le înţelegem. Trebuie să revenim la respectul pentru natură şi să-i înţelegem ciclicitatea”, spune botoşăneanul.
Totodată deşi grădina dă aproape roade singure după doi ani, cu efort mic şi intervenţii minime, pregătirea acestui circuit a necesitat multă muncă. Cei doi fraţi au săpat întreaga grădină la hârleţ şi spun ei ”au pregătit pământul”, fără de care nu s-ar fi bucurat de roade.
Solul este foarte important, este vital de altfel. Grădina a trebuit pregătită. Solul trebuie să fie cât mai afânat, cât mai accesibil rădăcinilor plantelor, pentru a fi cât mai stabile. O să trebuiască 3-4 ani până ne formăm solul. Deşi avem deja rezultate, nu am terminat. Mai avem de lucrat la sol”, spune Lionte. Solul a fost deasemenea îmbunătăţit cu îngrăşăminte, inclusiv microorganismele fiind lăsate să-şi facă treaba pentru afânarea acestuia.
Dincolo de principiile generale ale permaculturii, Liviu Leonti a venit cu nişte idei pe care le consideră revoluţionare. Pentru toţi cei care-i vizitează grădina, faptul că straturile sunt învelite în lână reprezintă o surpriză. Este una dintre ideile botoşăneanului aplicate în grădina sa.
”Am folosit lâna pentru a menţine umiditatea, confruntându-ne mai ales cu lipsa precipitaţiilor. Noi punând lâna peste sol, protejăm pământul şi îl scutim de stresul pedologic. Această lână menţine apa. Când plouă ea se umezeşte şi ţine şi câte trei săptămâni, în perioadă de secetă. Este ca un sistem de izolaţie. Este ceva puţin cunoscut şi pe care noi îl aplicăm cu succes. Putem spune că este şi un leac la secetă.”, spune agricultorul.
Totodată Lionte spune că menţinerea umidităţii este una dintre priorităţi, iar culmea, lâna îl ajută de minune.
” Odată ce ţii umiditatea pe o anumită zonă, atragi şi precipitaţii iar plantele se simt foarte bine.”, adaugă acesta.
Totodată botoşăneanul este pregătit de noi experimente în grădină. Mai precis vrea să combine diferite culturi, tocmai pentru a asigura suficientă apă pentru toate plantele şi noi circuite în natură.
” Vrem să facem un experiment. Vrem să combinăm plantele de suprafaţă cu rădăcinoasele. Rădăcionoasele trag apa, o aduc la suprafaţă din pământ, pentru celelalte plante de deasupra.”, spune legumicultorul din Orăşeni.
Liviu Lionte spune că deşi metodele par noi, ele de fapt sunt vechi dar uitate de oameni. Mai precis agricultorul botoşănean precizează că acest tip de agricultură ar fi fost practic în cadrul culturii Cucuteni, acum aproape 6000 de ani dar şi de mayaşi, potrivit jurnaliștilor de la ziarul Adevărul.
”Este un concept redescoperit practic. Din ceea ce am cercetat a fost folosit cu succes de străbunii noştrii dar şi în culturile străvechi precum Cucuteni. Inclusiv civilizaţia mayaşă folosea acelaşi sistem în trepte cu apă la fiecare nivel”, spune acesta.
Agricultorul din Orăşeni, spune însă că dincolo de producţia sută la sută naturală şi timpul scutit, cu acest tip de permacultură se diminuează foarte mult costurile.
” În primul an se poate economisi între 30 şi 35%, în al doilea an 50 şi 55%, urmând ca în următorii an să ajungă la 80-85%. Dacă reuşeşti să stabileşti acest ciclu firesc al plantelor, este clar că intervenţiile sunt minime, iar costurile la fel. Laşi natura să producă pentru tine”, spune Lionte.
Vezi și: România pârjolită! Fermierii botoșăneni afectați de seceta care i-a lovit în acest an
