Botoșaniul și-a căpătat renumele de ”oraș al geniilor”. De la Eminescu până la Iorga, de la știință la poezie, urbea moldavă a dat țării și lumii minți luminate și vizionare.
”E atâta delicateță în ființa acestui om, în intenție, în vorbă sau gest, în a solicita ceva ca și în a-ți face un bine! Și toate cele amintite, grefate pe sensibilitate, eleganță și distincție. Mai ales eleganță înnăscută, discretă și care stă atât de bine bărbatului cult”. Aceste cuvinte au fost scrise în urmă cu mai bine de 40 de ani și aparțin ilustrului profesor Aurel Dorcu.
Vlad Apăteanu este unul dintre cei mai importanți oameni de știință ai României, cu importante contribuții la dezvoltarea medicinei, fiind și cel care a realizat primul transplant de măduvă osoasă din țara noastră.
Medic, cercetător, academician. Cetățean de Onoare al Orașului Botoșani (distincție conferită în anul 1994). Fost elev al Liceului ”A.T. Laurian”, acolo unde profesori emeriți au așezat primele cărămizi la temelia profesiei lui Vlad Apăteanu.
S-a născut în 1925, la Botoșani. În 1949 a absolvit Facultatea de Medicină Generală din Iaşi, iar în 1962 obține titlul de Doctor în medicină. Patru ani mai târziu (1966) urmează un curs de specializare în hematologie la Paris. A fost membru al Academiei de Ştiinţe Medicale. În 1987 este distins cu Premiul Academiei Române.
Este autorul lucrării ”Recoltarea, conservarea și transfuzia de sânge”, apărută în 1977, la Editura Medicală. O carte care până astăzi a fost reeditată de nenumărate ori, fiind inclusă în bibliografiile concursurilor de profil pentru accederea într-un post cu specializarea asistență medicală.
Despre Vlad Apăteanu, profesorul Aurel Dorcu ne spune că era ”o valoare incontestabilă, în formarea căruia învățământul din Liceul A.T. Laurian din Botoșani și-a adus contribuția prețioasă”.
Mărturiile prof. Aurel Dorcu, el însuși fost elev al Liceului ”A.T. Laurian”, au fost consemnate în urmă cu peste 40 de ani.
.jpg)
”Din perioada anilor 1938-1944, anii liceului, îmi vin în minte câteva amintiri fugare, dar semnificative, în care apare imaginea elevului din cursul superior Vlad Apăteanu.
Eram în primele clase de liceu. În biblioteca liceului, atât de bine înzestrată pentru toate specialitățile, întâlneam frecvent un grup de elevi mari, cercetând cu înfrigurare stelajele, aplecați asupra tomurilor sau discutând cu dezinvoltură și plăcută amiciție cu profesorul Ștefan Cantemir, conducătorul bibliotecii. Discutau pe marginea lecturilor recente. O plăcută și elevată atmosferă intelectuală plutea atunci în biblioteca liceului nostru, asemenea cenaclurilor literare de veche tradiție și notorietate”,
Prof. Aurel Dorcu
Nu este singura imagine pe care profesorul Dorcu o păstrează în memorie. Își amintește mai ales cât de impresionat a fost nu doar de ”elevul Apăteanu”, ci și de clasa din care acesta făcea parte.
”Clasa în care îl reîntâlnim pe elevul Apăteanu își petrecea recreația diferit față de noi. Toți, în grupuri mai mici sau mai mari, se plimbau în spațiul actualului teren de handbal, discutând lecțiile, despre ele sau despre alte probleme serioase, de ordin intelectual. Nouă nu ne venea să credem că elevii pot să nu alerge și să nu strige în pauze, că pot fi atât de serioși și de preocupați de viața cărților”,
Prof. Aurel Dorcu
În 1944, Vlad Apăteanu obține media cea mai mare la bacalaureat, susținut la acea vreme în cadrul centrului de bacalaureat din Iași.
Mintea strălucită, perseverența, acumularea constantă de cunoștințe, dar mai presus de toate ambianța familiei au fost decisive pentru zestrea spirituală și pentru formarea științifică și umană a doctorului Apăteanu.
Profesorul Aurel Dorcu își amintește, de pildă, că ”puține familii din orașul nostru au cunoscut un climat intelectual și moral atât de prielnic pentru ridicarea copiilor”.
Doctorul Vlad Apăteanu și judecătorul Ștefan Apăteanu au făcut cinste nu doar părinților, ci și locului în care s-au născut.
”...ascuțimea minții, hărnicia, organizare și măsură în tot ce întreprinde, trăsături proprii ambilor părinți; distincția intelectuală și eleganța tatălui; seninătatea și bunătatea, coborând dinspre mamă”.
După absolvirea Facultății de Medicină din Iași, tânărul doctor Apăteanu a lucrat doi ani în mediul rural: la Fântânele și la Trușești, ”având convingerea că un asemenea stagiu este decisiv pentru formarea profesională a unui medic și că prezintă o utilitate socială deosebită”.
.jpg)
O provocare, dar mai presus de toate o asumare din partea medicului Apăteanu.
”Omul care vrea să învețe și care se dedică unei profesiuni de vocație, din pasiune, nu evită greutățile. Le caută și încearcă marea satisfacție de a le fi depășit”,
Prof. Aurel Dorcu
După cei doi ani în mediul rural, Vlad Apăteanu a funcționat câțiva ani în Botoșani, ca director al Casei de educație sanitară și concomitent ca medic de laborator clinic în cadrul Spitalului nr. 1.
Ceasurile de laborator le consacră, tot mai insistent, ca o continuare a preocupărilor din universitate, studierii bolilor de sânge, hematologiei în general. Pregătirea profesională și cercetările întreprinse îl îndreptățesc să își treacă examenul de aspirantură și îi permit, în 1959, să ocupe prin concurs un post de cercetător în cadrul Centrului de hematologie al Ministerului Sănătății.
Începe cea mai grea, dar și cea mai valoroasă perioadă din activitatea doctorului Apăteanu.
”Nopți de studiu intens la masa de lucru, amplificând, aprofundând și aducând la zi lectura literaturii de specialitate, gândind și imaginând soluții, procedee noi, pe care lucrul la microscop urma să le verifice și să le confirme”,
Prof. Aurel Dorcu
În fruntea unui colectiv de medici a reușit să efectueze primul transplant de măduvă osoasă din țara noastră. Izbânda stimulează noi cercetări și înseamnă mediu prielnic pentru a continua încercări mai vechi, care își așteptau finisarea.
În 1971, Ministerul Sănătății îl numește director al Centrului de hematologie.
Suntem martorii altui episod de muncă și de afirmare a medicului Vlad Apăteanu. Anii desăvârșirii pregătirii, în țară și peste hotare, prin studiu personal, neobosit, prin lucrări de laborator și prin elaborarea de studii și lucrări. Îl întâlnim la numeroase congrese internaționale de hematologie (Budapesta, Sofia, Milano, Moscova, Paris, Viena).
A avut o contribuție la îmbunătățirea tehnicii de producere a gamaglobulinei, un preparat atât de necesar pentru prevenirea și combaterea atâtor maladii.
În 1977 apare la Editura Medicală ”Recoltarea, conservarea și transfuzia de sânge”.
În 1972 este decorat cu ”Meritul sanitar”.
”Caracterul doctorului Apăteanu dublează și înnobilează personalitatea omului de știință, uimește și te subjugă, atunci când te afli în preajma sa. Zâmbetul și chipul său senin te întâmpină întotdeauna. Sunt expresia spiritului deschis, sincer și bun. De totdeauna am fost mișcat de bonomia eroilor lui Anatole France, de bunătatea caldă, învăluitoare a oamenilor săi. Întâlnirea cu doctorul Vlad Apăteanu îți lasă în suflet un parfum asemănător”,
Prof. Aurel Dorcu
Medicul Vlad Apăteanu s-a stins din viață în anul 2013.
